Fantomele trecutului bântuie Estul România este ultima dintre ţările fostului bloc sovietic care trece printr-o dezbatere despre cel mai bun mod de a rezolva problema dosarelor fostei poliţii politice, comentează BBC News Online. BBC afirmă că există argumente potrivit cărora o societate sănătoasă din punct de vedere spiritual trebuie să îşi cunoască agenţii, iar oamenii care şi-au spionat colegii, prietenii şi membrii familiei trebuie să fie, cel puţin, cunoscuţi. De asemenea, există şi teoria potrivit căreia dosarele secrete pot fi folosite pentru şantajarea persoanelor aflate în funcţii de responsabilitate şi încurajează supravieţuirea unor grupuri al căror liant este complicitatea. Argumentul contrar invocă faptul că dosarele poliţiei secrete nu sunt demne de încredere, multe dintre ele fiind modificate sau mai existând doar sub formă de copii. Iar oamenii care au trăit zeci de ani în regimurile comuniste est-europene sunt atât de afundaţi în obiceiurile lor, încât cel mai bun lucru este să aştepte pensionarea sau moartea foştilor agenţi. Preşedintele leton, Vaira Vike-Freiberga, s-a opus, recent, publicării numelor câtorva mii de posibili agenţi şi informatori KGB, afirmând că este posibil ca unele dintre dosare să fi fost falsificate în mod deliberat de Rusia, pentru a provoca discordie. Fostul disident şi ulterior preşedinte al Cehiei, Vaclav Havel - ale cărui opinii proprii despre lustraţie s-au modificat de-a lungul anilor - a rezumat această dilemă astfel: "Suntem împreună în această situaţie - cei care au creat acest regim; cei care l-au acceptat în tăcere; şi toţi cei care, în subconştient, ne-am obişnuit cu el". Una dintre ironiile procesului de lustraţie este că simpla calitate de fost membru al aparatului Partidului Comunist nu reprezintă o piedică în calea obţinerii unei funcţii în prezent, afirmă BBC. În plus, există nostalgici care regretă regimurile comuniste, aşa cum este cazul preşedintelui rus, Vladimir Putin, care a descris destrămarea Uniunii Sovietice drept cea mai mare tragedie a secolului XX. Cel mai amplu proces de demascare a foştilor informatori a avut loc în fosta Germanie de Est, unde unul din opt adulţi a fost implicat în astfel de activităţi, iar după reunificare vest-germanii au dovedit puţină înţelegere faţă de interesele şi sensibilităţile locale. Unul dintre efectele acestei atitudini a fost un sentiment persistent de neputinţă în rândurile cetăţenilor est-germani. Şi Cehia a adoptat o abordare fermă, însă situaţia din această ţară este paradoxală - în timp ce afişarea în public a simbolurilor comuniste reprezintă un delict, partidul comunist reprezintă a treia forţă din Parlament. Printre ţările cele mai conciliante s-au numărat, până de curând, Polonia şi Ungaria, ambele realizând tranziţia spre democraţie prin negociere paşnică. Totuşi, chiar şi în Ungaria, premierul Peter Medgyessy a fost nevoit să demisioneze după ce presa a dezvăluit, cu patru ani în urmă, faptul că a fost ofiţer al fostei poliţii secrete. Şi Guvernul de centru-dreapta polonez, care a preluat puterea în toamna anului trecut, promovează o legislaţie care ar putea mări semnificativ numărul şi categoriile de persoane care vor fi verificate. Această dilemă nu afectează însă numai fostele state comuniste. Administraţia vest-germană, atât la nivel federal, cât şi regional, a fost împânzită de nazişti mulţi ani după încheierea celui de-al doilea război mondial. Foşti oficiali ai regimului colaboraţionist francez de la Vichy au făcut cariere după război, opinia publică ajungând la un consens - destrămat abia în ultimii ani - că unele subiecte nu trebuie cercetate prea profund. Iar Spania renunţă abia acum la "conspiraţia uitării" legată de moştenirea războiului civil şi a dictaturii lui Franco, cu exhumări din gropile comune şi comemorări susţinute de guvern.