* Anestezicul promisiunilor a întors oamenii la lucru * Angajaţii au reluat lucrul, după primirea banilor * Datoriile unităţii sunt de 1,5 miliarde de lei la buget, 700 de milioane către furnizori, dar are de încasat 4 miliarde de lei de la clienţi * În Anul Internaţional al Persoanelor cu Handicap, tocmai persoanele cu handicap sunt ignorate? Din 1 octombrie şi până ieri, cei 123 de muncitori cu dizabilităţi de la Cooperativa Meşteşugărească Munca Invalizilor, din Oradea, au încetat lucrul pentru că nu şi-au primit avansurile salariale pe septembrie. Întreaga sumă se ridică la circa 160 de milioane de lei. Totuşi, aceştia au reluat lucrul după ce li s-a promis că îşi vor primi banii. În prezent, societatea produce, cu preponderenţă, materiale de uz caznic şi gospodăresc, la care se mai adaugă broderii, împletiturii etc. Irina Doroftei, contabilul şef al unităţii, ne-a declarat: "S-a ajuns la această situaţie din cauză că partenerii noştri de afaceri nu ne-au achitat contravaloarea mărfii. Astfel, avem de încasat patru miliarde de lei de la diverşi clienţi, din întreaga ţară. Cooperativa Meşteşugărească Munca Invalizilor are datorii către bugetul de stat de 1,5 miliarde de lei şi 700 de milioane la furnizori. Privitor la restanţele bugetare, am obţinut o reeşalonare la plata TVA-ului, care se ridică, lunar, la 40 de milioane de lei, la care se adaugă şi plata curentă a acestei taxe care se ridică la 120 de milioane de lei. Muncitorii au reluat lucrul pentru că astăzi (ieri - n.n.) le vom da avansul." Asemenea situaţii de întârziere a plăţii drepturilor salariale s-au mai întâmplat, dar până la finele fiecărei luni s-a reuşit să se încaseze bani şi să se plătească avansurile cuvenite salariaţilor. Cooperativa Invalizilor are peste 400 de clienţi din toată ţară, aproape jumătate dintre aceştia fiind cu datorii faţă de unitate. Cea mai mare datorie este a unei firme din Capitală, Munplast, care se ridică la 700 de milioane de lei. De obicei, conform înţelegerii între părţi, produsele livrate sunt plătite în circa 45 de zile, maximum fiind 60 de zile. Din păcate, partenerii nu respectă nici acest termen. De aceea, ritmul plăţilor nu ţine pasul cu ritmul lucrărilor, situaţia Cooperativei Invalizilor fiind mereu pusă în dificultate. La înrăutăţirea situaţiei contribuie şi lipsa oricăror forme de sprijin (sau facilităţi) pentru cooperativele de acest gen (aici lucrează persoane cu diferite grade de invaliditate), care sunt tratate ca oricare societate comerciale. Datorită specificului unităţii şi a persoanelor care lucrează aici, statul ar trebui să găsească o formă de sprijin, deoarece cooperativele similare din ţările vestice sunt ajutate sub diferite forme de către stat. Multe persoane cu handicap care lucrează în Cooperativa Invalizilor nu ar avea un loc de muncă, dacă nu ar exista unitatea. Ce se va întreprinde în acest sens, rămâne de văzut, pentru că, paradoxal, tocmai când 2003 a fost proclamt Anul Internaţional al Persoanelor cu Handicap aceste persoane rămân în conul de umbră al di