Hotărarea nr.1719, pentru modificarea si completarea HG nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, stabileşte reguli stricte ce trebuie respectate de agenţii economici de sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului. Prevederile legale stabilesc că toate companiile din sectorul alimentar vor fi obligate să specifice pe eticheta produselor, după 1 iulie, ingredientele potenţial alergenice. În ultima perioadă, industria alimentară a devenit un proces din ce în ce mai complex, consumatorii, trebuind să beneficieze de produse alimentare care să fie sigure şi de bună calitate. Ei cer şi se aşteaptă să apară tot mai multe varietăţi de alimente, care însă trebuie să fie produse şi prelucrate în conformitate cu o bună practică, de la fermă până la punctul final, adică... farfuria consumatorului. Fiecare verigă, de la producătorul agricol până la distribuitor răspunde de asigurarea securităţii produselor. În acest sens, producătorii agricoli au obligaţia să verifice condiţiile sanitare de creştere a animalelor, să respecte reglementările pentru culturile vegetale şi să nu utilizeze produse interzise, producătorii industriali - să verifice conformitatea cu reglementările în vigoare a produselor industrializate, iar distribuitorii - să verifice respectarea condiţiilor de depozitare a alimentelor şi retragerea de la comercializare a acelora ce prezintă data durabilităţii minimale depăşită. Începând cu data de 1 iulie 2005 intră în vigoare HG 1719/2004 prin care agenţii economici sunt obligaţi să înscrie pe etichetele produselor alimentare ingredientele potenţiale alergenice. Conform noilor prevederi, producătorii trebuie să înscrie pe etichete ingrediente cum ar fi cereale care conţin gluten, crustacee, ouă, peşte şi produsele derivate din acestea. Lista mai include alune, soia şi produsele derivate, lapte şi produse lactate (inclusiv lactoze), nuci şi mustar. Printre elementele obligatorii care trebuie specificate, în prezent, se mai numără denumirea sub care vândute alimentele, lista ingredientelor, cantitatea netă pentru alimentele preambalate, precum şi data durabilităţii minimale. În acelaşi timp, este necesară menţionarea condiţiilor de depozitare sau de folosire a alimentelor, denumirea comercială şi sediul producătorului, ale ambalatorului sau ale distribuitorului. Cerinţele suplimentare de etichetare sunt stabilite prin acte normative cu caracter special, referitoare la băuturi spirtoase, gemuri, sucuri şi nectaruri din fructe etc, acte normative armonizate cu legislaţia europeană. Toate menţiunile făcute prin etichetare trebuie să fie redactate în limba română fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi. Informaţiile de pe etichetă vor fi înscrise lizibil, inteligibil, aşezate în mod vizibil şi nu vor fi acoperite sau separate prin alte indicaţii sau desene. Hotărârea Guvernului transpune în legislaţia românească Directivele europene cu privire la etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare, respectiv indicarea valorii nutritive pe etichetele alimentelor.