Potrivit prevederilor Legii nr.53/2003 - Codul muncii şi a Contractului colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2011, toţi salariaţii care sunt angajaţi pe bază de contract individual de muncă au dreptul la concediu de odihnă. Concediul de odihnă se efectuează obligatoriu în fiecare an, neexistând posibilitatea compensării acestuia în bani. Concediul de odihnă minim negociat la nivel naţional este de 21 de zile lucrătoare pentru fiecare an lucrat, aproximativ două zile lucrătoare pe lună. Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, persoanele cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un supliment la concediu de minim trei zile lucrătoare pe an. Nevăzătorii au dreptul la un supliment la concediul de odihnă de şase zile lucrătoare pe an. Indiferent de data angajării, orice salariat are dreptul la concediu de odihnă proporţional cu perioada lucrată. Salariaţii nou-angajaţi, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă au dreptul la un concediu de odihnă plătit de 20 de zile lucrătoare cu durata minimă de 20 de zile lucrătoare. Pe durata concediului de odihnă salariaţii vor primi o indemnizaţie ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care se efectuează concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizaţia de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună. Concediul de odihnă poate fi fracţionat la cererea salariatului, una din fracţiuni fiind de cel puţin 15 zile lucrătoare. Orice convenţie între angajat şi angajator privitoare la renunţarea la concediul de odihnă este strict interzisă. Un salariat care nu a lucrat decât o parte din an poate beneficia de concediu proporţional cu timpul lucrat.