*Hotărârea nr. 557/2007 transpune Directiva 91/383/CEE de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 206/1991. Hotărârea are ca scop asigurarea protecţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru următoarele categorii de salariaţă: salariaţii încadraţi in baza unui contract individual de muncă pe durată determinată; salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară. Potrivit prevederilor legale, angajatorul are obligaţia să asigure salariaţilor prevăzuţi mai sus aceleaşi condiţii de muncă în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în special cu privire la accesul la echipamentele individuale de protecţie, de care beneficiază şi ceilalţi salariaţi. Anterior începerii unei activităţi, angajatorul are obligaţia de a informa salariaţii asupra: calificărilor profesionale, aptitudinilor personale sau serviciilor medicale profilactice pe care activitatea respectivă le presupune; riscurilor majore specifice locului de muncă, potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006. Angajatorul trebuie să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii salariaţilor. De asemenea, conform HG nr. 557/2007, angajatorul trebuie să asigure condiţiile ca fiecare salariat să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru specifice locului de muncă şi postului său, în următoarele situaţii: la angajare; la schimbarea locului de muncă; la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; la executarea unor lucrări speciale. Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri, periodică (şi ori de câte ori este necesară). Mai mult, angajatorul trebuie să se asigure că salariaţii au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă pe durata desfăşurării activităţilor. În ceea ce priveşte agentul de muncă temporară, acesta trebuie să pună la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziţie, încheiat în formă scrisă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Utilizatorul are obligaţia de a informa agentul de munca temporară asupra caracteristicilor specifice postului, în special privind calificarea necesară şi condiţiile concrete de muncă. Agentul de muncă temporară va trebui să încheie cu salariatul un contract de muncă temporară, în formă scrisă, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de legislaţia în vigoare. Potrivit noilor reglementări, utilizatorul va răspunde pentru asigurarea securităţii, sănătăţii şi igienei în muncă a salariatului temporar. Un ultim aspect: Hotărârea nr. 557/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 407 din 18/06/2007.