În anul Centenarului, orădeanul Gheorghe Abrudan a publicat volumul intitulat „Păţaniile lui Moş Piţulă”, în care sunt adunate versuri umoristice ale altor doi membri ai familiei sale, Iosif Abrudan şi Petre Abrudan, originari din satul Leş, care au trăit în mod direct Unirea de la 1918...

Cei doi autori provin din satul Leş, dintr-o familie cu 9 copii, din care 7 au fost veterani de război. Aceştia au trăit în mod direct Unirea de la 1918, cele două Războaie Mondiale, Dictatul de la Viena, ocupaţia hortistă de după Dictatul de la Viena şi regimul comunist. Numele lor este Iosif Abrudan (1918-1968), de profesie avocat, şi Petre Abrudan (1924-2008), profesor universitar la Iaşi. Conform culegătorului, Iosif Abrudan a fost avocat în Oradea, fiind cunoscut şi iubit de toţi cei care au apelat la el. A fost atât de iubit, încât pe ultimul său drum a fost condus, de la baroul avocaţilor până la cimitir, cu o fanfară militară. Şi-a câştigat „faima” prin versurile umoristice în grai bihorean, dându-i astfel viaţă lui Moş Piţulă. Dintre creaţiile sale amintim „La fotbal”, „La box”, „La Baschet”,  „În peţit la Maria Fleşchiţî”, „În concubinajie cu Rouza lui Moşocoarnă”, „Moş Piţulă la dispânzar”...

Petre Abrudan a fost profesor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, la catedra militară, apoi cercetător la cele două muzee din Iaşi. Acolo a dispus de arhive şi a compus în 1977 patru poezii despre războiul de independenţă din 1877, având date şi personaje reale. Şi-a înclinat talentul literar spre versuri patriotice în special, cum ar fi „A treia bătălie a Plevnei”, „Lupta de la Rahova” sau „Cucerirea Vidinului”...

„După ce şi-au făcut datoria faţă de ţară cu arma în mână, la barou şi la catedră, cei doi fraţi au scris şi poezii inspirate din viaţa lor, în special din experienţele lor de la ţară. Din păcate, din cauza regimului comunist, poeziile nu au putut fi publicate, dar, chiar şi aşa, ei le-au lăsat moştenire, astfel încât noi să ne putem bucura de ele”, se arată în Cuvântul înainte, semnat de profesorul Gheorghe Pop.

În anul în care se sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire din 1918, cel mai în vârstă nepot al celor doi autori, Gheorghe Abrudan, s-a gândit să adune toate poeziile rămase de la unchii săi şi a realizat o carte în care se regăsesc aceste creaţii. A făcut-o fără lansare, fără a pune un preţ cărţii şi a o scoate la vânzare, ci doar ca un semn de preţuire faţă de înaintaşi... „Nu am ieşit cu nicio reclamă pentru că nu am pus nimic în vânzare, am distribuit-o doar în unele şcoli. Scopul nostru a fost să-i sărbătorim pe cei din familia noastră care au contribuit la dezvoltarea culturii în cei 100 de ani de la Marea Unire”, ne mărturiseşte Gheorghe Abrudan.

 

Moș Pițulă la Fotbal

 

Bună ziua oameni buni

Șe voi spune nu-s minșiuni

Mai amu-s cîceva luni

Unu gintre frațî mei

M-o rugat să mărg la ei

La Oragea pă ospăț

Pă ospăț ș-o leac ge-nvăț.

Și-ntr-o zî gi sărbătoare

M-o luat in sîla mare

Șî-ntr-un hinceu tras gi-un cal

M-o dus drept la FOTBAL.

Dapu șe să vă spun bădie

Io mai văzui comedie

Da așa șeva n-am văzut

Ge când mama m-o făcut.

P-un imaș cu iarbă geasă

Maarreee cît un loc gi casă

Am văzut mai ges mai rar

Nișce lenii trasă cu var.

Ș-am vazut și două căputuri

Cu hălău in loc ge scînduri.

Da roata imașului

Tuulllaiii Doamne șe vazui

Atîta adunătură

Ge oameni fără măsură

Tăți cu tătu adunați

Și pe doașce înșirați

La care li se mai spune

Pe ici pe colea Tribune.

Și iaca gi-odată vin trii

Cu haine negre pă ii.

Doi mai mititei un pic

Țineau in mînă cite-un steguleț mic.

Iară unul cu părul sur

Țînea-n gură un flișcur

Iar în mîni dușea o beșică

Nușciu gi bou o gi bică

Dar cît roata la cireadă

Că n-ar fi mărs într-o gesagă.

După așeea or mai venit apoi

Încă 22 ge jumătace goi.

Tăți cu tricouri vărgate

Și cu gaci pă jumătace.

Dă ce-ai fi jurat măi vere

Că-s bugigăi gi muiere.

Cînd bătrînu o flișcurat

Tăți ge joc s-or apucat

Apu țînete măi frate

Tăți pă rînd bășica a bate.

Lovesc cu pișioru-n grabă

Cum dai in șe nu-ti mai trabă.

Șî mai dau apoi cu capu,

Cum nu poace da nici țapu.

Lovesc bășica frăție

Cu –așa șiudă șî mînie

Că șî omu cu mincea bleagă

Stă o țîră șî se-ntreabă

De ce-s proști șî o alungă

Ș-apoi trag tăți ca s-o ajungă

Or ge vrea cumva s-o spargă?

De șe n-o prind ge colea.

Ca să baje brișca-n ie.

Dar feșiorii măi frăție

Lovesc și mai cu mînie

Șî să-nbulzesc tăți grămadă

Pîn să-ndăluiesc la sfadă.

Dar bătrînu-i flișcura

Mincena-ș ți-i stîmpăra.

Numa că odat săracu

Era el sa gea ge dracu.

Io nușciu și-o fi văzut

Bătrînul lîngă căput

Că pă loc o flișcurat

Și cu jejetu oarătat.

Cătr-un pont stropit cu var

Ș-atunșea văzutam dar

Cum cătă el s-or fost dus

Tățî feșiorii cu pumnu sus.

Io zîsăi în gîndu mieu

O bată-te focu tău,

Că n-ai tu mince nici cît juncii,

Gi ț-ai pus micea cu prunșii.

Dar moșu șel bolîngioc

Nu s-o spăriet ge loc.

Pune bășîca pă pontul văruit

Șî gin gură o flișcurit.

Apoi iuce un flacău

Bagă lopta in hălău.

Atunșea!! De la mic la mare

Or sărit tăți in pișioare

Și ca gîșcele in cor

Or strigat cu tății GOOOOOLLLL!!!

Io zîc: O călcatu-v-o mînjii

I-or picat cuiva nădrajii?

Să-l văd și io care-i gol

Dar or rămas drajii miei

Tăți cu țoalele pă iei.

Și se țucă ge sughiță

Dă zîci că-s la Periniță

Și se-nveselesc tăți dea ficea

De zîci că le-o puiet mîța.

După șe s-or gescîrligat

Iar s-or pus pă alergat.

Io-l întrebai pă frace-miu

Păntru că zăuitai să vă spun

Că pă rînd tăt el

M-o învățat cei acela Corner.

Și m-am ținut ge dînsul scai

Pînă m-o învățat și pă Hopsai.

Și alte feluri ge șmecherii

Cum nu vezi nici la noi la secții.

După ce le-om prișeput

Doooamne tare mi-o plăcut.

Jocu așela cu bășîca

Și geatunși oi vre n-oi vre.

FOTBALU!!!! E VIATA ME.