Primăria Municipiului Beiuş a avut lăudabila iniţiativă de a organiza împreună cu secţia din localitate a Muzeului Ţării Crişurilor o suită de manifestări comemorative dedicată împlinirii a o sută de ani de la naşterea pictorului şi profesorului bihorean Niculiţă Papp. Au fost prezenţi reprezentanţi ai oamenilor de cultură, cunoscuţi şi foşti elevi ai artistului. Periplul a început la Cimitirul din Deal, lângă mormântul unde îşi doarme somnul de veci regretatul artist. Aici s-a desfăşurat o slujbă ecumenică, au fost depuse coroane şi jerbe de flori, iar portretul pictorului, înălţat pe o troiţă, a strălucit printre cele o sută de lumânări care au împrejmuit mormântul. În această ambianţă au rostit cuvinte elogioase primarul localităţii, ec. Silviu Odobasianu şi prof. Ioan Dărăgăneanu, unul din foştii elevi ai marelui dispărut. Manifestările au continuat la Cercul Militar din Beiuş, unde Simion Suciu, cineast amator, a proiectat un film documentar de la vernisajul expoziţiei de lucrări ale lui Niculiţă Papp organizată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Tot aici, actorul Emil Saiciuc a recitat poezii de Radu Girr, care a trăit pe aceste meleaguri, iar solista Carmen Vasile a interpretat doine, moment ce a contribuit la creearea unei ambianţe solemne. Pictorul Niculiţă Papp s-a născut la 26 mai 1907 la Beiuş. A fost un elev eminent al Şcolii de Bell Arte din Cluj, finalizând ultimul an de studiu la Bucureşti, crescând valoros sub îndrumarea unor profesori iluştrii ai vremii, relevându-se ca unul din talentele deosebite ale generaţiei sale. Din păcate, al doilea război mondial l-a rupt de lumea creaţiei artistice, purtându-l în vâltoarea urii şi a crimei pe fronturile de război. Rănit la Harcov şi apoi luat prizonier, se întoarce acasă marcat de drama acelor timpuri, pentru a petrece, ca o şi mai mare ironie a sorţii, incă 16 ani de temniţă grea la Gherla, urmată de un domiciliu forţat în Bărăgan, datorită politicii guvernelor de atunci care recurgeau la metode drastice de "şcolire" a intelectualilor incomozi. Ispăşindu-şi pedeapsa pentru vina de a gândi, pictorul e întoarce acasă la Beiuş, unde din mila nu ştim cui, primeşte o slujbă de muncitor necalificat la fabrica de mobilă. Referindu-se la această perioadă, strănepoata sa, criticul de artă Ramona Novicov, declara: "Şi-a asumat tot acest destin cu o lumină interioară şi cu seninătate extraordinară, a pictat toată viaţa moţilor, iar întors în Apuseni a pictat Beiuşul, oamenii locului, dovedind această moralitate sensibilă, rămânând un reper de lumină şi demnitate intelectuală şi morală..." Cetăţenii şi Primăria Beiuş i-au recunoscut această verticalitate, aceaste nedreptăţi inumane care i-au însoţit cursul vieţii, şi i-au acordat titlul de Cetăţean de onoare al urbei, iar alături de soţia sa, şi ea profesoară, Beiuşul a avut prin această familie reprezentanţi de excepţie. Ca şi confesiune, era greco-catolic şi a rămas loial acestei religii, insă Niculiţă Papp era prieten cu orice om bun din lumea aceasta, tratând oamenii cu generozitate şi blândeţe, ca o reacţie inversă a vicisitudinilor cu care el a fost întâmpinat de către alţii. Lucrările lui Niculiţă Papp sunt disparate, o bună parte a acestora fiind donate Muzeului din Beiuş, apoi o altă parte se află în casa memorială, în grija nepoatei sale, dar şi foarte multe lucrări la colecţionari particulari. A lucrat foarte mult în ulei, temele predilecte fiind viaţa moţilor şi în special ciubărarii din Apuseni, însă în altele a ilustrat admosfera vremii de la Beiuş. Interlocutoarea noastră, criticul de artă Ramona Novicov, amintea că "viziunea lui era monumentală, de mare fineţe, nu intra în detalii, realiza forme aspre, dure, fără dulcegării şi care să exprime viaţa aspră a ţăranilor şi a meşteşugarilor folosind multe culori ale pământului, avea un cult pentru ceea ce era normal şi firesc în existenţa noastră." Se doreşte, după câte am aflat, editarea unui album consistent şi o monografie a acestui om de cultură, dar şi organizarea în perspectivă a unei expoziţii cuprinzătoare care să fie reprezentativă pentru creaţia sa. P.S. Semnatarul acestor rânduri îşi aminteşte cu mare plăcere de pictorul beiuşean Niculiţă Papp, cu care a realizat mai multe reportaje de radio şi televiziune, asumându-şi riscul de a fi învinuit ulterior de către mai marii "partidului" că a popularizat un fost deţinut politic...