Un roman cu temă rurală
Cumpene în zare
Gheorghe Alexoaie, autorul "vitriolantului " roman Gunoaiele tranziţiei (două volume), revine în atenţia cititorilor cu un nou roman Cumpene în zare. Motivaţia scrierii acestei lucrări, în opinia noastră, a constituit-o controversata Lege 18/1991 care a produs o degringoladă în lumea satului (şi nu numai) datorită gravelor sale deficienţe, iar autorul, de profesie jurist, a fost sensibil "marcat". A rezultat o emoţie artistică deosebit de puternică, ancorată în eterna dragoste de pământ a românului, singura care nu trădează niciodată, pe nimeni. Romanul prezentat se situează prin tematica abordată şi naraţiunea propriu-zisă undeva între Rebreanu şi Preda, având şi accente din poezia de revoltă socială a lui Coşbuc. La aflarea veştii despre noua lege apărută, controversata Paraschiva, eroina principală, vrea cu ardoare să ia pământul înapoi. Apoi se răzgândeşte "Cu ce să-l lucru?" "Li-l las lor". "Lucre-l ei". Ca apoi să revină: "Dar de ce să-l las lor? Pentru ce şi-a rupt tata oasele în America?" Oscilează în funcţie de situaţie, dar pământul îl vrea în toate împrejurările, chiar dacă este nevoită să-l lase pârloagă. Ori l-ar da să-l lucreze cineva, în parte. Dar, dragostea de pământ este mai puternică decât orice şi face totul: cheltuieli, judecată, umblete pe la organele statului pentru a obţine "hârtii" de proprietate etc.
Lucrarea prezintă, în planuri direrite, câteva momente dramatice pentru oameni şi sat: a) trecerea Armatei Roşii, în al II-lea război mondial, care a rechiziţionat totul: vite, furaje, hrana oamenilor, seminţele pentru repornirea producţiei în anul următor, lăsându-i săraci lipiţi pământului; b) colectivizarea, care a luat tot: pământul, vitele, uneltele, lăsându-i şi mai săraci, deoarece le-a luat şi mijloacele de producţie şi uneltele de muncă.
Ţăranul român nu a disperat. Cui să se fi plâns? A ştiut să-şi conserve fiinţa, să rabde, iar, la momentul oportun, să renască. O dată cu reprimirea pământului, fiecare şi-a făcut planuri de renaştere.
Numai că de aici începe şi drama românului, a fostului ţăran, care se vede în imposibilitatea de a-şi reorienta şi reorganiza viaţa. Pământul, cel pentru care a suferit când i-a fost luat, îl bagă în mormânt la "întoarcerea în proprietate".
Romancierul orădean conduce cu măiestrie acţiunea, reliefează bine personajele, dovedind că romanul de inspiraţie rurală nu dispare.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.