Cumpene în zare Gheorghe Alexoaie, autorul "vitriolantului " roman Gunoaiele tranziţiei (două volume), revine în atenţia cititorilor cu un nou roman Cumpene în zare. Motivaţia scrierii acestei lucrări, în opinia noastră, a constituit-o controversata Lege 18/1991 care a produs o degringoladă în lumea satului (şi nu numai) datorită gravelor sale deficienţe, iar autorul, de profesie jurist, a fost sensibil "marcat". A rezultat o emoţie artistică deosebit de puternică, ancorată în eterna dragoste de pământ a românului, singura care nu trădează niciodată, pe nimeni. Romanul prezentat se situează prin tematica abordată şi naraţiunea propriu-zisă undeva între Rebreanu şi Preda, având şi accente din poezia de revoltă socială a lui Coşbuc. La aflarea veştii despre noua lege apărută, controversata Paraschiva, eroina principală, vrea cu ardoare să ia pământul înapoi. Apoi se răzgândeşte "Cu ce să-l lucru?" "Li-l las lor". "Lucre-l ei". Ca apoi să revină: "Dar de ce să-l las lor? Pentru ce şi-a rupt tata oasele în America?" Oscilează în funcţie de situaţie, dar pământul îl vrea în toate împrejurările, chiar dacă este nevoită să-l lase pârloagă. Ori l-ar da să-l lucreze cineva, în parte. Dar, dragostea de pământ este mai puternică decât orice şi face totul: cheltuieli, judecată, umblete pe la organele statului pentru a obţine "hârtii" de proprietate etc. Lucrarea prezintă, în planuri direrite, câteva momente dramatice pentru oameni şi sat: a) trecerea Armatei Roşii, în al II-lea război mondial, care a rechiziţionat totul: vite, furaje, hrana oamenilor, seminţele pentru repornirea producţiei în anul următor, lăsându-i săraci lipiţi pământului; b) colectivizarea, care a luat tot: pământul, vitele, uneltele, lăsându-i şi mai săraci, deoarece le-a luat şi mijloacele de producţie şi uneltele de muncă. Ţăranul român nu a disperat. Cui să se fi plâns? A ştiut să-şi conserve fiinţa, să rabde, iar, la momentul oportun, să renască. O dată cu reprimirea pământului, fiecare şi-a făcut planuri de renaştere. Numai că de aici începe şi drama românului, a fostului ţăran, care se vede în imposibilitatea de a-şi reorienta şi reorganiza viaţa. Pământul, cel pentru care a suferit când i-a fost luat, îl bagă în mormânt la "întoarcerea în proprietate". Romancierul orădean conduce cu măiestrie acţiunea, reliefează bine personajele, dovedind că romanul de inspiraţie rurală nu dispare.