Un an cât un secol Perenitatea marelui Mecena (1870 - 2007)
A mai trecut un an, cel cu numărul 127, de la stingerea din viaţa lumească (la 9/21 februarie 1870) şi trecerea între cele veşnice a celui mai mare Mecena al nostru, orădeanul Emanuil Gojdu, cel care a creat cea mai mare fundaţie existentă vreodată pentru creşterea în credinţă românească, educaţia morală, maturizarea profesională şi formarea politică a tinerilor români ortodocşi. Dar care a fost cu totul deosebit, căci a fost anul în care s-a deşteptat cel mai tare spiritul Gojdu între români, anul în care lupta pentru recuperarea averii Fundaţiei Gojdu, blocată în Ungaria după Primul Război Mondial, a făcut câţiva paşi mari înainte, prin următoarele :
1. Subiectul Emanuil Gojdu a încetat să mai fie un caz judeţean, a devenit subiect naţional, ca urmare a campaniei de informare prin presă, deschisă de revista - Flacăra lui Adrian Păunescu - şi ziarul "Crişana" care au publicat aproape 100 de articole de diferite genuri încă din anul 2005, campanie preluată şi extinsă în toată presa românească din ţară şi diaspora.
2. Putem spune cu temei bibliografic, că Emanuil Gojdu a devenit un subiect românesc planetar, care nu mai poate fi ascuns, cum au dorit şi mai doresc unii. Propulsat energic de la Oradea şi de la Gyula, subiectul Emanuil Gojdu se vede în cyberspaţiu, pe motorul Google, ceea ce dă un support documentar solid pentru cunoaşterea şi răspândirea lui, susţine rezolvarea corectă a restanţelor lui , în ce priveşte paguba produsă de Ungaria, prim amânarea restituirii patrimoniului Fundaţiei Gojdu şi întârzierea cu peste 80 de ani a punerii acestui patrimoniu la folosinţa beneficiarilor săi legali, care sunt tinerii români ortodoc, de oriunde se află ei.
3. În anul 2006, Biserica Ortodoxă Română a făcut cu fermitate paşii, aşteptaţi mai de demult, pentru a îndeplini calitatea istorică de administrator unic, delegat prin Testament, al averii Fundaţiei Gojdu, prin Reprezentanţa legal reconstituită, în sensul Statutului de la 1870. Totodată, Sfântului Sinod şi-a asumat şi afirmat această calitate, care a fost recuperată ca şi calitate istorică iniţială, uzurpată timp de peste cincizeci de ani de către regimurile totalitare din Ungaria şi România.
4. În anul 2006 s-a produs clarificarea aşteptată în mediumul politic românesc, pentru a vedea apărarea interesului nostru în contenciosul Gojdu dintre România şi Ungaria. Ca urmare a acestei clarificări, proiectul de legiferare a Ordonanţei nr.189/2005 a fost respins în Camera Deputaţilor şi prin acest demers s-a blocat Acordul româno-maghiar, care nu era prea bun pentru România, nici pentru românii din Ungaria, deoarece periclita modalitatea de transfer către beneficiari a averii Fundaţiei Gojdu. Simţind că subiectul Gojdu nu mai poate fi trecut prin Parlament ca valiza prin gară, totodată că este un subiect de imagine, foarte politic, cu încărcătură de voturi în viitor, Domnul Preşedinte Emil Boc, de la Cluj, a cerut energic, în august 2006, renegocierea Acordului Gojdu cu Ungaria, astfel, ca în noul text să fie respectat şi inclus punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, fără de care senatorii P.D. nu vor vota Acordul în Senat, care devenea camera decizională, după respingerea din Camera Deputaţilor.
5. De circa o jumătate de an, au fost firave discuţii bilaterale româno-maghiare pe tema Gojdu, căci fiecare ţine pe a sa. Putem spune că sunt acum condiţiile unui baraj diplomatic, care lasă părţile în aşteptare, până când cealaltă parte va avea vreo altă nevoie, vreo urgenţă, care să redeschidă târgul negocierilor. Barajul diplomatic de acum seamănă cu cel din anul 1938, care a durat peste o jumătate de secol şi nici acum nu a fost ridicat, asupra Acordului de atunci, care a fost corect, a fost ratificat de cele două părţi, dar nu s-a pus în aplicare, din cauza lipsei de entuziasm al părţii maghiare de a face restituirea. S-a motivat atunci cu izbucnirea războiului, ca forţă majoră. Acum, peste acel baraj se mai pune al doilea baraj, adică partea maghiară se suprabaricadează, în speranţa că va trece timpul, pentru a epuiza termenul istoric de valabilitate a prevederilor Testamentului lui Emanuil Gojdu, de la anul 1869.
Dar care este termenul istoric al Testamentului, până când este el valabil ? Respectiv, de câţi ani de tergiversări ar mai avea nevoie partea maghiară, pentru a epuiza Testamentul şi a scoate partea română, beneficiarii, tinerii români ortodocşi, din dreptul lor, astfel ca averea privată Gojdu să rămână definitiv în Ungaria, ca patrimoniu public. Răspunsul cere analiza atentă a Testamentului şi a punerii lui în aplicare, din care rezultă :
1. Articolul 7 spune când începe Fundaţia Gojdu. Putem socoti că acesta este anul 1870, dar şi aici pot să fie discuţii, comparând litera şi spiritul textului.
2. Titularul o numeşte “Fundaţiune permanentă”, după care îi stabileşte etapele de dezvoltare, formate din trei secvenţe de câte 50 de ani fiecare, plus etapa de "după trecerea şi a rândului al treilea de cincizeci de ani " (cf.art.7/L din Testament). Se vede că după anul 2020 urmează încă o etapă de continuare, care nu este limitată în timp. Aşadar, este netemeinică opinia unora, cum că Fundaţia Gojdu are viaţă numai până în anul 2020, după care va deveni patrimoniu public, precum s-au grăbit acum unii să şi facă, prin proiectul de Ordonanţă 189. Ea este şi se cuvine să rămână patrimoniu privat permanent, aşa cum a conceput-o voinţa lui Emanuil Gojdu.
3. Mai mult, nu trebuie uitată perioada de peste 80 de ani, în care Fundaţia Gojdu a fost împiedecată să funcţioneze, iar uzufructul ei l-au luat alţii, respectiv că în anii 1948-1952 a fost abuziv supusă sechestrării în întregime a patrimoniului ei, şi din Ungaria şi din România, care încă nu i-a fost retrocedat. Toate se cuvin să fie calculate şi restituite, de cei care au vocaţia prin lege să facă asemenea reparaţii istorice, inclusiv pagubele aduse tinerilor romăni, prin nefolosirea patrimoniului Fundaţiei, la care aveau dreptul, dar li s-a interzis accesul.
Toate aceste întârzieri ne aduc în minte chipul bun şi luminos al lui Gojdu, care îşi luase ca deviză pe sigiliul Fundaţiei versetul biblic "Lăsaţi copii să vină la mine !". Iar dacă anul 2006 îl putem socoti cât un secol, în ce priveşte deşteptarea publică şi politică la subiectul Gojdu, sperăm şi cerem ca anul 2007 să fie anul rezolvărilor, în care să cadă lacătele de pe moştenirea Gojdu.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.