În suita Sărbătorilor de Iarnă, ziua de 6 ianuarie, când creştinii sărbătoresc Botezul Sfânt, a fost dintotdeauna la mare cinste. De obicei, în această perioadă, este foarte frig, de aceea este des folosită expresia "gerul Bobotezei". Poporul român a păstrat multe tradiţii frumoase în legătură cu această zi... Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului. În localităţile aşezate pe maluri de ape, se obişnuieşte ca preotul să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flăcăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile, preoţii fac agheasma (apa sfinţită), cu care botează apele, oamenii, animalele şi casele. În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele răului. Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an sau cum va fi recolta. Animalele vorbesc, căpătând puteri neobişnuite Se crede că, în aceste zile, animalele vorbesc, căpătând puteri neobişnuite. Peste obiceiurile creştine de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii, s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului. Tradiţia cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu. Boboteaza - prilej de a ne lumina sufletele Dincolo însă de aceste obiceiuri populare, semnificaţia principală a Bobotezei rămâne una creştină, iar această mare sărbătoare constituie un prilej de a încerca şi noi, după puterile noastre, să ne luminăm sufletele, aşa cum aminteşte şi troparul Bobotezei: "În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-te, şi Duhul a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie!