După succesul de care s-a bucurat spectacolul de balet „Spărgătorul de nuci", orădenii au din nou ocazia de a viziona un spectacol de balet. De această dată este vorba despre „Lacul lebedelor", în interpretarea trupei „Serj Lifari". Rolul titular îi revine Ecaterinei Alaeva, solista Teatrului „Taras Sevcenko".

Spectacolul va avea loc în data de 7 mai, de la ora 20.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Biletele se găsesc la sala de spectacol şi la difuzorii voluntari. „Lacul lebedelor este cea mai cunoscută dintre lucrările de balet ale lui Ceaikovski şi a fost compusă la cererea dramaturgului Vladimir Petrovich Begichev. Nu se cunoaşte exact care a fost sursa de inspiraţie, părerile fiind împărţite. Astfel, există critici care consideră că punctul de plecare a fost povestea autorului german Johann Karl August Musäus, „Der geraubte Schleier"; alţii cred că inspiraţia a venit din basmul rusesc „Rața albă", în timp ce anumite voci susţin că ar fi vorba despre viața tragică a regelui bavarez Ludovic al II-lea care a murit în condiții misterioase în apropierea lacului Starnberg. O altă posibilă sursă ar fi un fragment din biografia compozitorului - moartea mamei lui pe când acesta era foarte tânăr. Premiera a avut loc la Teatrul Balsoi din Moscova, în anul 1877 şi nu s-a bucurat de succes, coregrafia fiind considerată neinspirată din perspectiva privitorului şi dificilă din perspectiva dansatorului. Însă, după moartea compozitorului, Marius Petipa și Lev Ivanov semnează o nouă coregrafie a spectacolului, care se bucură de un succes atât de mare, încât şi astăzi stă la baza celor mai multe montări scenice „Lacul lebedelor".

Sacrificiul iubirii

Împărţită în patru acte, povestea începe în grădina castelului, unde Principesa a organizat o petrecere pentru fiul său, Prinţul Siegfried. Când oaspeţii se retrag în castel, prinţul, alături de Bufon şi Dascăl, îşi îndreaptă paşii spre lacul din grădină şi observă un stol de lebede zburând spre mal. Primul său gând este să le vâneze cu arbaleta dar, cum se apropie, observă că lebedele, odată ajunse la mal, se transformă în fete. Siegfried află de la Odette, cea mai frumoasă dintre ele, că Rothbart, Geniul Rău, le-a transformat în lebede printr-un blestem, iar vraja nu poate fi ruptă decât atunci când un prinţ va face jurământul iubirii. Şi pentru că Principesa tocmai a pregătit o petrecere pentru a-i găsi logodnică, Siegfried îi jură Odettei dragoste veşnică şi o invită la acest eveniment. Odette îl avertizează că, până când vraja nu este ruptă, ea nu va putea apărea printre oameni, pentru că Geniul Rău va omorî lebedele.

Rothbart aude discuţia şi se hotărăşte să le întindă o capcană. El ia înfăţişarea unui cavaler şi se prezintă la bal alături de sora sa, Odillia, care semăna izbitor cu Odette. Prinţul, înşelat de asemănare, o prezintă pe Odillia aleasă a inimii sale şi, astfel, încalcă jurământul. Abia apoi Siegfried află de înşelăciune şi fuge la malul lacului să-şi caute aleasa.  Povestea are două finaluri posibile. În primul, înduioşată de disperarea prinţului, Odette încalcă regula, chiar dacă ştie că ar putea muri, şi se întoarce la Siegfried. Iubirea ei este atât de puternică, încât blestemul se dezleagă, iar Geniul Rău este înghiţit de întunericul nopţii. În cel de-al doilea final, Odette îi spune prinţului că, odată ce jurământul a fost încălcat, singura soluţie pentru a scăpa de blestem rămâne moartea. Odette se aruncă în lac, Siegfried o urmează şi, prin acest sacrificiu, iubirea lor devine eternă. La răsăritul soarelui, Odette şi Siegfried urca spre Rai, puterile lui Rothbart sunt distruse, iar restul lebedelor sunt eliberate.