La 20 de ani de la ultimul clopoţel: Foştii absolvenţi ai cunoscutei şcoli orădene se reîntâlnesc periodic, prin tradiţie. Astfel, zilele acestea, peste 100 de foşti gojdişti au trăit clipe emoţionante, reîntâlnindu-şi colegii după 20 de ani şi profesorii în viaţă, pentru cei plecaţi păstrând un minut de reculegere. S-a dat citire catalogului celor patru clase, elevii au vorbit despre viaţa lor, despre performanţele atinse în viaţă, având numai cuvinte de laudă la adresa şcolii pe care au urmat-o. Dovadă că aproape toţi absolvenţii acestei promoţii au terminat studii superioare. Majoritatea sunt ingineri în diferite specialităţi sau medici, dar şi cadre universitare în Cluj-Napoca, Timişoara sau Oradea. Cu toţii au fost unanim de acord ca, alături de parlamentari, fundaţia existentă pentru recuperarea şi administrarea averilor lăsate prin testament de Emanuil Gojdu, precum şi instituţiile abilitate să întreprindă totul pentru a face lumină în acest caz. Foştii, dar şi actualii elevi ai Colegiului ce-l are ca patron spiritual pe marele mecenat, sunt de acord ca de aceste averi să beneficieze cei mai dotaţi elevi şi studenţi, cei lipsiţi de posibilităţi materiale, aşa cum glăsuieşte şi testamentul în cauză. Am adresat câteva întrebări unora dintre absolvenţii de odinioară ai acestei prestigioase şcoli: 1. Cum apreciaţi performanţele pe care le-aţi atins în viaţă? 2. Consideraţi că "spiritul gojdist" v-a călăuzit în tot ce aţi întreprins? 3. Ce părere aveţi despre "tărăgănarea" retrocedării averilor lui Emanuil Gojdu de la Budapesta? Iată şi răspunsurile acestora: Ing. dr. Cristian-Ovidiu POP: 1. Am terminat liceul acesta, acum 20 de ani. Am urmat apoi cursurile Facultăţii de Hidrotehnică, Secţia de construcţii hidrotehnice din Timişoara, unde m-am şi stabilit şi unde în prezent conduc un concern româno-german, care se ocupă de distribuţia de produse petroliere în România. Am terminat managementul, am masteratul şi doctoratul în management. 2. "Gojdu" pentru mine a însemnat completa educaţie care i se poate da unui copil, apoi unui adolescent, deoarece 8 ani am urmat cursurile acestui liceu. Practic, educaţia care am primit-o aici a influenţat în bine tot ceea ce s-a întâmplat mai târziu. 3. În legătură cu averile Fundaţiei Gojdu, părerea mea este că ar trebui retrocedate, indiferent de valoarea pe care o au aceste proprietăţi care au aparţinut marelui om de cultură. Ing. Ana-Maria SAVA (născută Sz?kely) 1. Cea mai mare realizare a mea şi a soţului meu, fost coleg de bancă, deci gojdist şi el, este băiatul nostru, care este şi el, azi, gojdist. Am terminat Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj-Napoca. Am lucrat în cercetare timp de 4 ani, la S.C. Plastor din Oradea, apoi, aproape 8 ani, la Primăria municipiului Oradea, unde am realizat diferite proiecte internaţionale; m-am specializat în protecţia mediului - dezvoltare durabilă, ceea mi-a dat o şansă enormă ca să pot lucra la actualul loc de muncă, la un proiect de o deosebită importanţă - proiectul autostrăzii Transilvania - unde sunt manager responsabil cu relaţiile comunitare. 2. Spiritul gojdist sălăşluieşte în fiecare dintre noi, în toţi cei care au răspuns prezent la întâlnirea de azi, la întâlnirea de 20 de ani de la ultimul clopoţel. Şi au fost prezenţi majoritatea. A fost o mare plăcere să-mi revăd profesorii de atunci, unii mai predau şi acum, alţii nu mai sunt printre noi, dar ei ne-au îndrumat în viaţă. Ei au sădit în noi acea sămânţă, acel sâmbure de "spirit gojdist" şi în facultate am continuat în acelaşi spirit al învingătorului, al aceluia care ştie să răzbată, care ştie că are un ţel în viaţă şi ştie că pentru a-l atinge sunt paşi intermediari şi trebuie depus orice efort pentru ca acest scop să fie realizat. Pentru acest spirit mulţumesc profesorilor mei, iar pe viitorii gojdişti îi sfătuiesc să cultive în sufletele lor acest spirit şi să nu îl uite. 3. Această misiune dificilă nu este doar a parlamentarilor. Lupta pentru recuperarea moştenirilor lui Gojdu nu este doar de datoria lor, este de datoria fiecărui gojdist, ca aceste averi să ajungă în posesia Fundaţiei constituită în acest scop, pe lângă Mitropolia Ortodoxă a Sibiului, ca viitoarele vlăstare, probabil copiii sau nepoţii noştri să beneficieze de prevederile testamentului amintit. Deci, această chestiune trebuie să devină şi o problemă a noastră, a tuturor, să dăm o mână de ajutor parlamentarilor. ing. Anca MUNTEANU 1. Am intrat la "Gojdu" printre primii, fiind deosebit de încântată. Am urmat o clasă de chimie, deşi am vrut să fac fizică. Profesorul Coreolan Rus ne-a modelat caracterul, dar şi dragostea pentru muncă. După terminarea facultăţii, am lucrat ca inginer chimist la o întreprindere de profil din Oradea. Ulterior, am considerat că alternativa de a lucra în sectorul privat este mai de viitor şi astfel am creat o firmă producătoare de mobilă (SC Necis), care şi-a câştigat pe merit un renume, prin produsele livrate în ţară, dar şi la export. 2. În anii de liceu am fost obligaţi să muncim, să învăţăm mult, aşa că în viaţă am trecut mai uşor unele obstacole. Probabil că atunci am acuzat comportamentul profesorilor, dar acum, privind cu alţi ochi, nu ne rămâne decât chiar să le mulţumim. La facultate, ca absolventă a renumitului liceu orădean, aveam deja o "carte de vizită". Dovadă, mi-am dat fetiţa la acest liceu, şcoală pe care a urmat-o atât bunicul, cât şi tatăl meu şi nu au regretat. 3. Cred că problema ar putea fi rezolvată pe cale diplomatică, dar până atunci, cei care beneficiază de foloasele acestor averi, de dobânzile uriaşe ce s-au acumulat în bănci, trebuie să constituie fonduri destinate întreţinerii unor elevi şi studenţi merituoşi, aşa cum a gândit-o şi Emanuil Gojdu.