Reputatul teatrolog George Banu a fost prezent la Muzeul Ţării Crişurilor marţi, 4 octombrie, unde a susţinut conferinţa Spatele omului, care are la bază cartea cu acelaşi nume.

În avanpremiera conferinţei, teatrologul s-a întâlnit cu studenţii din anul I ai Facultății de Geografie, Turism și Sport, aflați în sala de conferințe a instituției muzeale la cursul susținut de prof. univ. dr. Alexandru Ilieş, decanul facultății.

Conferinţa Spatele omului pune în valoare şi virtuţile criticului de artă, nu doar pe cele ale teatrologului şi se bazează pe ideile pe care autorul le-a exprimat în cartea sa l'Homme de dos (Spatele omului).

„Această carte este, în primul rând, rezultatul explorării personale a marilor muzee europene, vizitate în perspectiva studiului întreprins asupra prezenţei spatelui în pictură şi în teatru. Explorare la care s-a adăugat experienţa spectatorului care sunt şi care şi-a consultat memoria, veritabilă bibliotecă personală a oricărui om de teatru asiduu”, aşa cum mărturisea George Banu despre propriul volum.
Astfel, un bogat material ilustrativ, cu reproduceri ale multor capodopere ale artei universale, dar și din colecția Muzeului Ţării Crişurilor, a evidenţiat semnificaţiile reprezentărilor din artele plastice şi teatru ale omului (sintagmă care implică deopotrivă bărbatul şi femeia) văzut din spate.
„Omul întors cu spatele se impune ca postură corporală concretă, capabilă să conteste frontalitatea şi modul de adresare unanim adoptate, sfârşind prin a afirma astfel o relaţie cu lumea pe care ne invită să o examinăm. Dacă omul fără chip este omul fără nume, el nu este, în schimb, omul fără acţiune. Fiinţa lui se cristalizează în acţiune”, afirmă George Banu în volumul cu titlu omonim.

„Toată istoria artei e gândită, în majoritate, pe expresia fizionomiei, a surâsului. Spatele are o poziție flagrant secundară”, a afirmat el la întâlnirea de la Muzeu. „Omul văzut din spate ne interesează pentru că nu-și arată privirea, fața. Dintr-o dată avem o enigmă”, a mai explicat teatrologul.

„Spatele omului are o valoare de mărturisire implicită. Privind spatele omului înțelegem ceva din misterul omului. În pictură, dar și în teatru, spatele omului are valoare monologală. Un alt punct de vedere care m-a interesat este că atât în pictură cât și pe scenă, omul văzut din spate este omul care ingnoră”, a mai spus Banu.

George Banu este unul dintre cei mai importanţi teatrologi români, eseist de reputaţie mondială, profesor universitar la Sorbonne Nouvelle.
A urmat cursurile Academiei de Teatru din Bucuresti, iar din anul 1974 se stabileşte în Franța, unde îşi va continua cariera universitară începută în România. În 1981, publică volumul de referinţă Costumul de teatru, precum și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. Câţiva ani mai târziu, în 1984 si 1990, obţine, din nou, acelaşi premiu, pentru Le théâtre, sorties de secours şi Le Rouge et or. Între anii 1990-2000, a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa; a obţinut premiul de excelenţă UNITER şi Premiul Prometeu 2007. Este preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din Europa.