Remember: Ernest Hemingway (21 iulie 1899 - 2 iulie 1961)
Ernest Hemingway s-a născut pe 21 iulie 1899, în Oak Park, Illinois, o suburbie a Chicago. După terminarea liceului, în 1916, Hemingway a lucrat ca reporter pentru revista "Star" din Kansas City. În 1918 s-a înrolat voluntar în Crucea Roşie americană, fiind repartizat pe frontul italian. Rănit la Fossalta di Piave, s-a întors în ţară, distins cu decoraţiile italiene "Medalia d`Argento al Valore Militare" şi "Croce al Merito di Guera".
Acasă a continuat să scrie ca reporter la "Toronto Star". Perioada dintre anii 1921-1926 este crucială pentru Hemingway, stilul scrierilor căpătând personalitate şi acea unicitate de care s-a tot vorbit. În primele lucrări literare, "Trei povestiri şi zece poeme", este evidentă influenţa scriitorilor americani contremporani lui. "Soarele răsare" este romanul care l-a făcut să devină principalul exponent al "generaţiei pierdute", marcat de dezastrele şi absurdităţile războiului. "Adio, arme", un alt roman de succes al său, care s-a bucurat de o ecranizare de excepţie, este un poem al omului înfrânt de un destin ostil. Războiul civil spaniol este tema principală în piesa "Coloana a cincea" şi în romanul "Pentru cine bat clopotele".
Încă din timpul vieţii, ajunsese să fie tratat ca o adevărată legendă vie, fiind considerat unul dintre cei mai mari şi mai profunzi romancieri ai epocii. Pentru povestirea "Bătrânul şi marea", în 1952, i-a fost acordat Premiul Pulitzer, iar doi ani mai târziu, a primit Premiul Nobel pentru literatură. În 1961, 2 iulie, se sinucide în Ketchum, Idaho. Postum, au fost publicate romanul "Insula în derivă" şi volumul de amintiri din Paris, "O sărbătoare neîntreruptă". În cartea "Laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură", în dreptul lui scrie: "Hemingway a reuşit, cu o deosebită strălucire stilistică, să exprime, în cele mai bune scrieri ale sale, condiţia existenţială a unui erou care nu ignoră inevitabilitatea eşecului în societate. Esenţialul pentru acest erou rămâne însă posibilitatea de a îndura cu demnitate eşecul şi, dacă este posibil, a-l transforma în graţie. Această faimoasă graţie sub tensiune nu devine un mijloc care să-ţi permită să trăieşti, ci e însăşi formula unei arte, a unei literaturi. E chiar literatura lui Hemingway".



Comentarii
Nu există nici un comentariu.