Iubiţi cartea, căci ea vă dă ceea ce nimeni nu vă poate lua sau fura şi care, după cum alimentele sunt o necesitate pentru trup, este o necesitate pentru suflet. Deşi cartea a fost şi mai este principalul mijloc de cultivare a intelectului, în prezent, din diverse motive, a ajuns să fie bagatelizată.

 

Foarte mulţi, mai ales dintre cei mai în vârstă, printre care mă număr şi eu, în perioada activă a vieţii au cumpărat cărţi de specialitate, necesare activităţii profesionale, şi de beletristică, necesare cunoaşterii în general. Acum, o mare parte dintre aceste cărţi, deşi valoroase, nu mai prezintă pentru deţinătorii lor interesul pe care l-au avut odată, astfel că acestea au devenit un balast pentru capacitatea bibliotecilor personale. Întrucât anticariatele care mai există revalorifică o foarte mică parte din acest fond de carte, iar restul ajunge la gunoi sau, în cel mai bun caz, la depozitele de hârtie, ceea ce reprezintă o risipă şi un lux mult prea mare, eu propun ca bibliotecile, începând cu cea judeţeană şi terminând cu cele săteşti sau şcolare, să primească de la cetăţeni cărţile la care ei renunţă, pe care să le depoziteze şi să le dea gratuit celor care le solicită, realizându-se prin aceasta o "bancă de carte" gratuită, similară "băncii de alimente", ambele necesare vieţuirii şi dezvoltării societăţii omeneşti. Având în vedere că acest mod de salvare a cărţii necesită un efort în plus din partea celor care gestionează bibliotecile, pentru implementarea acestei nobile iniţiative, aştept din partea celor vizaţi înţelegere şi acceptare pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva din fondul de carte la care unii cetăţeni sunt nevoiţi sau vor să renunţe şi pe care alţii ar putea să-l valorifice. Menţionez că, prin implementarea acestei iniţiative, se vor realiza două importante deziderate: se va salva o parte din fondul de carte, care se va revalorifica şi păstra, iar restul se va centraliza la depozitele de hârtie, de unde, prin refolosire, va contribui la salvarea unei părţi din pădurea României, ce a mai rămas după exploatarea barbară din ultimii 20 de ani.

Am scris aceste rânduri nu pentru a mă afla în treabă, ci pentru a face un apel, deşi cam târziu, pentru salvarea unuia dintre bunurile cele mai de preţ - CARTEA.