După 15 ani de prezentă scenică, în spectacole şi recitaluri pe scenele din ţară şi străinătate, la radio şi la cele mai prestigioase televiziuni naţionale, Otilia Haragoş-Seghedi, una dintre cele mai frumoase şi apreciate voci ale cântecului popular românesc din Bihor, vine să încânte publicul iubitor de folclor cu un album personal - „Bihoreană-s, bine-mi şede" -, care reuneşte 13 dintre cele mai originale şi de impact piese ale bogatului ei repertoriu bihorean.

CD-ul, apărut în condiţii deosebite la Audio Crişana, este rodul unei colaborări de excepţie cu violonistul Mitică Negrean, care a realizat şi orchestraţia, şi Horea Boncuţ (sunet şi mixaje), cu Cătălin Ardelean (braci) şi Toni Sekaci (contrabas), ei înşişi muzicieni de anvergură, CD-ul fiind, în acelaşi timp, un dar pe care frumoasa şi talentata interpretă de pe Crişul Repede îl face "celui mai avizat juriu, care te validează sau invalidează - publicul, care, în Bihor, este de o căldură şi o exigenţă aparte", ne declară  Otilia. Cântecul, cultivat de solista Ansamblului Profesionist "Crişana" din Oradea, aduce, firesc, în centrul atenţiei satul, lumea veche a acestuia, cu viaţa lui cotidiană, dar, mai ales, în sărbătorescul lui, cu spiritualitatea lui aparent simplă, dar de o mare profunzime sufletească şi morală. Birtinul, localitate care-şi pierde originea în negura vremurilor, şi pământenii de-aici, încă păstrătorii unui inestimabil tezaur folcloric, sunt temelia şi frumosul care dau culoare şi consistenţă fondului artistic din melosul Otiliei Haragoş-Seghedi. De notat că perfecţionarea vocii, ştiinţa cântării i-au fost înnobilate Otiliei la Şcoala Populară de Artă "Francisc Hubic", la clasa de canto popular a regretatului Marcu Leţ, dar şi de sfaturile unei interprete nepereche din aceeaşi zonă, Florica Ungur, care manifesta o încredere absolută în talentul Otiliei, încurajând-o şi onorând-o cu o prietenie şi dragoste de care numai marii artişti sunt capabili. Tematic, versurile acestor cântece se constituie în descrieri şi elogii ale satului şi oamenilor, părinţilor şi dansului din bătrâni, ale graiului şi portului, ale vieţii imediate şi tinereţii, ale casei părinteşti şi neamului, ca şi capriciile, intemperiile şi şăgălnicia dragostei, interpreta fiind mândră de originea sa bihoreană şi de frumuseţea şi profunzimea vieţii la ţară. Remarcabile, din această perspectivă, sunt deja şlagărele Dragu mi-i danţu-aista, Cât îi Vadu Crişului, dar şi Faceţi-mi loc şi cărare, Să ţâne, badea, să ţâne, Satu meu, nu te-oi uita, Fire-ai tu, lume, şi fii, Bădiţa mi-i floare albă, Bihoreană-s, bine-mi şede, sau splendida doină Atâta mi-i bine-n lume etc.

Ca o simplă conotaţie metaforică la această justă apreciere, am spune că Otilia Haragoş-Seghedi vine din nou printre noi cu un torent de cântece de pe dealurile domoale ale Birtinului, cu adierea vântului printre frunzarele codrilor din acest ţinut de excepţie al Bihorului şi cu fiinţa ei care este ea însăşi un cântec dăruit cu generozitate semenilor şi vremilor. Altfel spus: Otilia este o duminecă a cântecului sau o eternă primăvară a cântecului.

M.B.