Oameni şi artişti
Să ne amintim de scriitorul Viorel Horj, de la a cărui trecere, cu luntrea lui Caron, dincolo, iată, au trecut patru ani. O nostalgie grea mă apasă şi, totuşi, o mereu ozonată - dulce amintire de care sufletul meu are nevoie. Viorel Horj era unic ca om şi rămâne la fel ca poet şi prozator. Hâtru, până la lacrimi, de necrezut, el dispunea de o memorie fantastică, fără să înrobească interlocutorul. Avea un farmec personal permanent. Ca student la Cluj, la un examen scris a avut subiectul "Neamul Şoimăreştilor" al marelui Mihail Sadoveanu. În fine, studentul Viorel Horj a dat foarte multe citate, iar profesorul care va fi fiind l-a notat jos de tot şi l-a dus la "căpitănie", acuzându-l de copiere... Atunci, Viorel s-a apărat, etalându-şi fără să vrea uimitoarea memorie: a început să recite, să spună chiar de la început romanul... Cadrele universitare prezente, judecătorii lui, au avut prilejul uimirii... Viorel Horj a făcut obiectul rămânerii în Facultate ca asistent universitar. S-a opus, se zice, profesorul Mircea Zaciu, care iubea, cu patimă, lipsa de personalitate... Aşa s-a întâmplat şi cu foarte strălucitul Gheorghe Grigurcu, poet tânăr pe atunci, care îl vizita pe interzisul Lucian Blaga şi, ca o sfidare pe atunci, se plimba cu acesta, având lungi discuţii...
Acuma, scriitorul Viorel Horj are în faţa Şcolii din comuna Drăgăneşti, locul său de naştere, şcoală care îi poartă numele, un bust, creaţie a sculptorului Cornel Durgheu. Se îndoieşte cineva că ar trebui să aibă o stradă în Oradea?



Mi-a fost profesor prea puţin timp, dar suficient încât spiritul său să mă fi copleşit de dor,de-aduceri aminte... p.s/ o stradă şi chiar mai mult!