"Nu abandonaţi moştenirea Fundaţiei Gojdu în mâna guvernului de la Budapesta!"
Pentru ca sufletul marelui român să se poată odihni în pace,
Ieri, în mai multe biserici ortodoxe române din Bihor, au avut loc slujbe de pomenire a marelui cărturar şi mecenat român Emanuil Gojdu (1802-1870), de la a cărui naştere s-au împlinit, la 9 februarie, 204 ani. La Biserica cu Lună din Oradea, după parastasul oficiat de un sobor de preoţi, au ţinut evocări şi omagieri părintele Augustin Lucian, conf. univ. dr. Constantin Mălinaş şi prof. univ. dr. Mihai Drecin, vicepreşedintele Fundaţiei Gojdu de la Sibiu.
"Ar fi păcat ca tinerii de astăzi să nu se poată bucura de moştenirea lăsată lor prin testamentul lui Gojdu, de aceea, în fiecare an, la început de februarie, oficiem un parastas pentru a ţine trează speranţa că trebuie respectate cuvintele şi faptele înaintaşilor noştri", a spus părintele Augustin Lucian. Născut la Oradea, în anul 1802, de descendenţă macedo-română, Emanuil Gojdu a devenit unul dintre cei mai căutaţi avocaţi din Budapesta la jumătatea secolului al XIX-lea. A agonisit, astfel, o mare avere pe care, prin testament, a lăsat-o în vederea înfiinţării unei fundaţii, care să ofere ajutor şi burse tinerilor români pentru continuarea studiilor medii şi universitare. Printre bursierii Gojdu s-au numărat Octavian Goga, Traian Vuia, Victor Babeş, Ioan Lupaş şi mulţi alţii. În continuare, a luat cuvântul conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, autorul cărţii Bicentenarul Gojdu 1802-2002. "În această biserică a fost botezat Emanuil Gojdu, la 12 februarie 1802. În testamentul său din 1869, după ce scrie că-şi lasă averea «acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin purtare bună şi talent, născuţi în Ungaria (Transilvania fiind încorporată atunci Ungariei), ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă în împlinire creşterea şi cultivarea copiilor lor», îşi manifestă dorinţa ca, la fiecare început de februarie, să fie pomenit în bisericile româneşti, cu ocazia zilei sale de naştere", a subliniat Mălinaş.
După 1918, o dată cu Unirea Transilvaniei cu România, Fundaţia Gojdu a rămas aproape în exclusivitate în Ungaria. Deşi prin Tratatul de pace de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie fundaţia, statul maghiar a amânat strategic protocolul restituirii, Parlamentul maghiar ratificând acordul de restituire doar în 20 iunie 1940. În 1952, fundaţia a intrat cu toate averile imobile şi mobile, prin naţionalizare, în patrimoniul statului maghiar. În 1996, la Sibiu, este reînfiinţată Fundaţia Gojdu. "Solicităm actualului Guvern, parlamentarilor bihoreni şi nu numai să nu abandoneze moştenirea Fundaţiei Gojdu în mâna guvernului de la Budapesta, pentru ca sufletul marelui român să se poată odihni în pace", a conchis Constantin Mălinaş.
În final, prof. univ. dr. Mihai Drecin, vicepreşedintele Fundaţiei Gojdu de la Sibiu, s-a pronunţat în favoarea continuării luptei pentru recuperarea fondurilor Fundaţiei Gojdu, pentru ca de aceşti bani să poată beneficia copiii României, în condiţiile în care sărăcirea naţiunii din ultimii 15 ani a făcut aproape imposibilă frecventarea cursurilor de către copiii cu situaţie materială precară.
Rămâne ca entitatea filantropică a moştenirii sale, în speţă constituirea comună a Fundaţiei Gojdu să se rezolve în cel mai scurt timp, ca tinerii elevi şi studenţi să fie beneficiarii acesteia, aşa cum a conceput-o iniţial mecenatul român.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.