În urma negocierilor care se poartă între Consiliul Judeţean Bihor şi Episcopia Romano-Catolică, Muzeul Ţării Crişurilor este nevoit să-şi înceteze activitatea expoziţională, în Palatul Baroc, pentru următorii ani. Aşadar, este lesne de înţeles starea de apăsare, de neputinţă şi revoltă interioară a tuturor oamenilor din muzeu faţă de această situaţie de criză, care se impune a fi rezolvată din respect faţă de patrimoniul muzeului, dar şi faţă de oamenii care trudesc aici şi care poartă fără vina lor o cruce grea, moştenind o decizie politică luată în anii '60, şi care acum nu trebuie să greveze dreptul instituţiei muzeale de a exista în continuare.

Presiuni pentru noi retrocedări
În prezent, în Palatul Baroc, se face o reorganizare de spaţiu, la nivelul parterului, sigur în respectul legislaţiei în vigoare şi a posibilităţilor existente în actuala clădire. Astfel, holul principal, de la intrare, a devenit depozit, în condiţiile în care piesele de lapidariu, foarte grele, nu pot fi transferate la etaj din cauza problemelor de rezistenţă a planşeului. Tot acolo, se mai regăsesc, una lângă alta, piese arheologice şi de mobilier. Senzaţia noastră este că această stare de provizorat, în care se găseşte în prezent instituţia, se accentuează, cu atât mai mult cu cât există presiuni asupra muzeului pentru noi retrocedări de spaţii. Este evident că reducerea suprafeţelor avute la dispoziţie creează mari probleme în găsirea unor soluţii de către muzeografi pentru asigurarea condiţiilor de depozitare şi păstrare a patrimoniului, în conformitate cu normele legale existente.

Negocierile ar trebui să ducă la o înţelegere...
Aşadar, este lesne de înţeles starea de apăsare, de neputinţă şi revoltă interioară a tuturor oamenilor din muzeu faţă de această situaţie de criză, care se impune a fi rezolvată în primul rând în respectul patrimoniului, dar şi a oamenilor care trudesc aici şi care poartă, fără vina lor, o cruce foarte grea, moştenind o decizie politică luată în anii '60, şi care acum nu trebuie să greveze dreptul instituţiei muzeale de a exista în continuare. Credem, aşadar, că negocierile ar trebui să ducă la o înţelegere între părţi, care să nu stea exclusiv sub semnul banului sau a câştigurilor materiale, mai ales că există sediu şi dorinţa tuturor de a-l pregăti pentru adăpostirea muzeului. Cert este că soluţiile de compromis nu generează întotdeauna rezolvări viabile şi utile, iar în cazul de faţă pentru bunuri culturale ce aparţin statului român, având o valoare inestimabilă şi care trebuie păstrate pentru veşnicie.

Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea este cel mai important de pe graniţa de vest a României şi printre cele mai reprezentative din ţară, fiind al cincilea ca număr al obiectelor de patrimoniu deţinute, în jur de 400.000, dintre care multe au calitatea de piese de tezaur naţional.