Fost redactor al Cotidianului Crişana în anii `80-`90, Maria Vesa Aursulesei, a continuat să-şi exerseze bucuria de a scrie, eseurile sale jurnalistice fâcând obiectul unei noi cărţi, "Foşnetul şi Tăcerea".

Eseurile jurnalistice ale Mariei Vesa Aursulesei au apărut, ca editoriale, în revista săptămânală, "Zi de Zi". Maria Vesa  Aursulesei a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti şi, încă de la absolvirea ei, în anii `80, a fost redactor al cotidianului Crişana, continuând să scrie şi după Revoluţie. Experienţa sa jurnalistică i-a dezvoltat spiritul pentru lirism, astfel că reuşeşte să redacteze editoriale de o mare sensibilitate. În acest sens, toate scrierile sale au fost adunate, cu ajutorul lui Ovi D. Pop, editorul revistei Zi de Zi, într-un volum care s-a lansat joi la Galeria de Arte Vizuale din Oradea, în prezenţa familiei şi prietenilor autoarei. La eveniment au fost prezenţi, Ioan Modovan, redactorul şef al Revistei Familia, poetul Mihai Vieru, prof. Dan Horatiu Popescu, respectiv scriitorul Alexandru Sfârlea. Ioan Moldovan a amintit că acest gen de scrieri este expresia unui suflet liric, iar titlul cărţii nou editate este unul inspirat. "Autoarea are un talent aparte în a da titluri, nu doar volumului întreg, dar şi fiecăreia dintre eseurile adunate. În acest volum vorbeşte despre suflet şi viaţă. E o carte proaspătă, ce poartă între coperţile ei acel gen de scrieri ce poartă semnătura Maria Vesa Aursulesei. Această carte e un poem în sine", a precizat Ioan Moldovan. Volumul este în fapt un grupaj de trăiri, simţiri, gânduri care o încearcă pe autoare într-o săptămână şi care, sunt reproduse, pe hârtie, sub ameninţarea termenului de predare săptămânală de la revista Zi de Zi. "Ea scrie despre tot ceea ce o impresionează, o provoacă, o intrigă, o revoltă sau o sensibilizează, din arealul cotidianităţii stringente, locale, unde vieţuieşte, dar şi din sferele social-politice, moral-civice şi spirituale, culturale, artistice şi general-umane. Şi o face cu o conştiinţă şi o acuitate a percepţiilor întotdeauna conectate la acele profundităţi fiinţiale efervescente, conformându-se - dar eludând "arta compromisului" -  acelui "algoritm de reacţie la întâmplările vieţii", de care vorbea dr. Maxwell Waltz. Dar, în primul rând, aş zice, Maria pune - îşi pune şi ne pune - întrebări, nişte întrebări care tulbură (sau ar trebui să tulbure!) pe orice individ cu raţionalitatea intactă, fie el simplu cetăţean, sau acei politicieni care, din păcate, sunt desensibilizaţi golemic de la suferinţele şi umilinţele celor care i-au cocoţat în funcţii", scrie Alexandru Sfârlea în prefaţa cărţii.