In memoriam Francisc Hubic
Zilele trecute, s-au împlinit 60 de ani de la trecerea în eternitate a marelui preot, profesor, compozitor şi dirijor a bisericii greco-catolice şi a neamului nostru românesc.
S-a născut în 21 octombrie 1883, în comuna Abram de pe Valea Mestecănişului, dintr-o familie de rapsozi populari. Clasele primare le face în această comună, iar cele secundare la Liceul Samuil Vulcan din Beiuş, unde în 1904 ia bacalaureatul. În toamna acelui an, este primit în clerul Eparhiei române unite de Oradea. Bine iniţiat în tainele muzicii încă de pe băncile liceului, unde l-a avut profesor pe inimosul şi talentatul Ioan Buşiţia. La Academia Teologică, se familiarizează cu muzica bisericească. În 1908, termină Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea din Budapesta. La 1 septembrie 1909 îşi începe activitatea profesorală la liceul din Beiuş, unde rămâne până la 1 septembrie 1924, când e mutat la Academia de Teologie din Oradea. În 7 ianuarie 1915, e hirotonit preot, iar în 1923 este numit protopop, iar în 1928 - arhidiacon şi în 1938 - canonic onorar. El a fost însă un iscusit dirijor. Ştia să fie stăpân pe ansamblu şi se impunea cu mare autoritate în faţa coriştilor săi. Profesorul Ioan Georgescu îl caracterizează astfel: "Parcă era un zeu al vânturilor, un alt Eol, care, cu magica lui baghetă, era în stare să dezlănţuiască adevărate vijelii de sunete".
Pentru această artă dirijorală atât de anevoioasă, dar plăcută, a avut şi mari succese, concertând cu modestul său cor "Unirea" de la Catedrala Sf. Nicolae din Oradea la Beiuş, Timişoara, Lugoj, Craiova, iar în 1933 - la Carei, Satu Mare şi Sighet. În 1924, corul Unirea de la catedrala Sf. Nicolae din Oradea, dirijat de maestrul Fr. Hubic, dă răspunsurile liturgice la slujbele arhiereşti, apoi făcute în timpul pelerinajului din anul sfânt 1933 la Budapesta, iar alta la Veneţia, în biseria Sf. Mare, şi la Padua la Asisi şi Florenţa, apoi la Roma în biserica Sf. Petru. Pelerinajul culminează cu audienţa avută la Papa Pius XI, în ziua de 3 octombrie 1933, în Sala Ducată. Aici, corul Unirea intonează "Tu eşti Petru", compoziţie a patriarhului Francisc Hubic. După cuvântarea papală, corul urează sfântului Părinte "La mulţi ani!". Mulţumind de trei ori cu mâna, Papa spune: "V-am înţeles şi pe voi, bunul Dumnezeu să vă ţină, La mulţi ani!". După ieşirea din Sala Ducată, Pontiful adaugă către însoţitorii săi: "M-am simţit ca în Rai". Iată cea mai bună propagandă prin grai cânt şi port original şi frumos românesc. (V. Vestitorul, 1933 Oradea). Acest mare preot profesor, compozitor şi dirijor Francisc Hubic a avut prea puţine recompense băneşti. Atât Carol I, regele, cât şi Ferdinand I i-au acordat diplome, iar regele Mihai - coroana României în grad de ofiţer. În modestia lui, a refuzat catedre la Academii şi Conservatoare de muzică în Bucureşti şi la Cluj. Nu s-a îndurat să se despartă de Crişana şi de Oradea lui atât de dragi. El a înţeles că şi la graniţa de Vest a ţării muzica românească trebuie să se afirme strălucit. De aceea a rămas între noi. Gestul acesta de refuz faţă de înaintaşii şi distincţii aşa de mari îl ridică atât de sus în consideraţia noastră, încât pentru a-l preţui cum se cuvine trebuie să ne ducem înapoi cu multe zeci de ani la un Timotei Cipariu, părintele filologiei, îndeosebi al istoriei limbii române, precum şi la Gheorghe Bariţiu, întemeietorul ziaristicei ardelene. Acestora anume încă li s-au oferit, pe vremuri, catedre universitare, inspectorate, directorate generale etc., dar ei le-au respins pe toate spunând: "Dacă plecăm şi noi, cine mai rămâne acasă". Încă din tinereţe, marele compozitor Francisc Hubic se remarcă printr-o seamă de compoziţii: liturghii pentru voci mixte 1912 şi liturghia pentru voci bărbăteşti în stil oriental, coruri mixte, vecernia pentru voci mixte, Niceta-piesă ocazională dramatică, imnuri naţionale pentru voci mixte cu orchestră, între care şi imnul la centenarul şcolilor din Beiuş, psalmi pentru cor mixt, liturghia pentru voci mixte cu orchestră. Caracteristică acestor compoziţii este: melodica şi armonizarea originală, creaţiuni speciale şi mixte în literatura muzicii noastre naţionale (ziarele Viitorul şi Universul). Regretatul compozitor şi maestrul Chiriac de la Conservatorul din Bucureşti spune despre compoziţiile lui Francisc Hubic: "Ai făcut un pas uriaş înainte, faţă de tot ce s-a scris până acum în genul acesta. Această liturghie (Liturghia pentru voci mixte 1912) se caracterizează prin avântul şi plasticitatea expresiei, concordanţa ideii din text cu muzica acoperindu-se armonios prin ruperea cu formele amorţite şi anemice vechi şi prin variaţiuni marcante".
Francisc Hubic, prin valoarea operelor sale şi-a înscris numele definitiv în Panthenonul artei româneşti, pe lângă compozitorii Chiriac, Muzicescu, Porumbescu, Vidu, Dinea şi alţii. Preotului profesor, compozitor şi dirijor Francisc Hubic la dumnezeiască judecată universală i se va spune: "Bine mi-ai cântat! Condu cu iscusinţă şi cu râvnă, de atâtea ori dovedite, unul din nenumăratele coruri cereşti. Fericit eşti, căci ai fost ales şi privit. În curţile casei Domnului, vei locui şi vei cânta.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.