Un surâs în plină vară Ieri, orădenii care au traversat pasajul pietonal de pe Strada Republicii au putut uita pentru câteva momente de căldura dogoritoare, privirile fiindu-le atrase de un spectacol exotic de muzică şi dans amerindian. Îmbrăcaţi în piele franjurată, cu ornamente vestimentare specific tradiţiei sud-americane, brodate minuţios cu figuri geometrice şi coliere din oase de animale, cu feţele pictate în stilul specific triburilor pieilor roşii, membrii formaţiei "Raza" dansau în jurul "cupei" cu bani, ca odinioară în jurul focului, pregătindu-se de război. Acordurile muzicale ritmate, energice şi armonioase, totodată, te duceau cu gândul la ceaţa din înălţimea Anzilor Cordileri şi vântul şuierându-ţi în urechi în lăsatul serii ori imensele statui de aur, rămăşiţe ale vechii civilizaţii aztece. Cine nu îşi aminteşte cu plăcere de paginile din "Winettou", "Old Surehand", "Old Shatterhand", ori de filmele cu protagonişti descendenţi ai vechii civilizaţii amerindiene, "Atenţie la pană de vultur", "Ultimul mohican", care ne-au încântat copilăria?! Admiratorii vechilor civilizaţii aztece ori incaşe au avut ieri ocazia să savureze pe viu un spectacol stradal, al cântăreţilor ambulanţi sud-americani, în stil tradiţional. Provenind din Ecuador (America de Sud), membrii formaţiei Raza pornesc anual în periplu, timp de câte trei luni, în diverse locuri de pe glob. Ei se află în Oradea de o săptămână, după o călătorie prin America de Sud şi Hong-Kong. De 20 de ani, de când trăiesc în lumea muzicii, străbătând lumea în lung şi în lat, ei interpretează piese reprezentând o fuziune între folclorul tradiţional, coloanele sonore ale unor filme şi chiar elemente din cultura chineză, ca de exemplu: "Ultimul mohican", "Dansul ploii", "Tatanka", "Pasărea nopţii", "Cântecul Şamanului". Samay, unul dintre membrii formaţiei, ne-a prezentat instrumentele la care cântă: toba şi trei tipuri de flaut: sampogna, o rudă de-a naiului, toyos, un flaut tradiţional, şi kena. Potrivit acestuia, numele formaţiei, "Raza", semnifică amestecul de sânge, de rase, sugestiv pentru destinul indienilor americani a căror civilizaţie a fost nimicită de conchistadorii spanioli, atraşi ca un magnet de imensele statui de aur împodobite cu pietre preţioase. Cum ura păstrată de la o generaţie la alta de puţinii descendenţi ai vechii civilizaţii precolumbiene se păstrează încă, astăzi, dacă mergi în satele muntoase ale Amercii de Sud şi îndrăzneşti să pronunţi un cuvânt în spaniolă, rişti să fii omorât.