Faţă de patrimoniul românilor din Ucraina, dispreţ şi nepăsare muscalo-română
Prezent la Zilele Muzeului Tării Crişurilor de anul trecut, poetul Vasile Tărâţeanu - luptător pentru drepturile românilor din Ucraina şi deputat în Consiliul Regional Cernăuţi - vorbea despre ignorarea de către autorităţile ucrainiene a stării deplorabile a patrimoniului cultural-istoric românesc. Ba, mai mult, acestea încearcă să blocheze pe diverse căi încercările românilor bucovineni de a nu lăsa în părăginire moştenirea identitară de la cei de-un neam şi-un sânge, care i-au premers în istorie. De pildă, a fost desprinsă inscripţia cu litere româno-chirilice de pe catedrala ortodoxă din Cernăuţi - motivându-se că lăcaşul de cult trebuie renovat -, dar după încheierea acestor lucrări, inscripţia nu a mai fost pusă la loc. Aceasta, pentru că atesta rădăcina românească înfiptă din vremuri străvechi în acest spaţiu românesc înstrăinat de patria-mamă. Vasile Tărâţeanu vorbea cu mâhnire şi revoltă despre starea precară a monumentelor funerare româneşti, degradarea sistematică - în dispreţ şi nepăsare agresivă - a cărţilor vechi, în care stă scris adevărul incontestabil despre istoria milenară a românilor din Bucovina de nord, smulsă din trupul României Mari. Românii bucovineni din Ucraina îşi plâng soarta amară, care le secătuieşte puterile şi speranţa, în lupta pentru drepturile ce li se cuvin. Guvernul României a încheiat Tratatul de bază cu ţara vecină de la nord-est, mai mult din raţiuni de monitorizare la Consiliul Europei, lăsând de izbelişte situaţia extrem de gravă a românilor din teritoriile alipite la Ucraina - în cazul de faţă regiunea Cernăuţi -, dar şi Transcarpatia, ţinuturile Maramureşului istoric. Impardonabil este faptul că, de pildă, autorităţile de la Bucureşti nu întreprind nici un demers, pe cale diplomatică sau de altă natură, pentru ca Muzeul "Mihai Eminescu" din Cernăuţi să aibă un sediu. Exasperarea, deznădejdea şi umilinţele românilor din jurul României nu-i seacă la inimă pe cei aflaţi la putere în "tandem" cu UDMR-ul, făcând, în contul susţinerii politice de către acesta, compromisuri pernicioase. Poetul Vasile Tărâţeanu mai vine în Patria-mamă să spună of-urile dureroase ale conaţionalilor săi, tovarăşi de suferinţă, dar cei care ar trebui să audă o fac pe "niznaiul". Acest bărbat cu suflet mare este optimist, totuşi : "Nu trebuie să ne pierdem niciodată speranţa - spunea el, pentru că, se pare - şi o spun cu inima strânsă -, atât ne-a mai rămas..." Mereu ne îngrădeşte zarea/ O pâclă rea, ce greu ne-apasă,/ Străini aici, la noi acasă,/ Adânc ne plângem desţărarea...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.