Moto:

„În România lucrul cel mai straniu
Îl întâlnim sub Muntele Băiţei
În calde-adâncuri ca sub vrejul viţei
Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu”

 

În sala festivă a Baroului Bihor a avut loc pe data de 9 octombrie lansarea cărții intitulate „Scrisorile frumoasei și neîmblânzitei Liudmila Zenaida Groznailanskaya din Moscova către răbduriul ei iubit Ivan Ivanovici Ivanov din Ştei”, autor avocat dr. Pașcu Balaci, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Este a doua lansare a cărții, de data asta la Oradea, întrucât  prima lansare s-a efectuat cu ocazia Zilelor  Șteiului de la sfârșitul lunii august 2019.

În fața unui numeros public, cartea de sonete a fost prezentată de poetul Ioan Moldovan, director al revistei Familia, care a afirmat, printr-un exordium ex abrupto, că, dacă anticul rege Midas prefăcea totul în aur, Pașcu Balaci preface totul în sonet și că întreaga poveste de iubire dintre Ivan din Ștei și Liudmila din Moscova s-ar preta mai degrabă unui palpitant scenariu de film datorită evenimentelor relatate. Vorbitorul a remarcat delicatețea sonetelor, dar și caracterul documentar al cărții, care face ca aceasta să fie interesantă sub ambele aspecte, ca realizare literară, dar și ca evocare extrem de pregnantă și interesantă a realității perioadei proletcultiste 1952- 1960.

Cartea lansată la Baroul Bihor încheie, de fapt, o trilogie. Ea a început cu Scrisorile tovarășului Ivan din Ștei către iubita sa din Moscova, aparută la Biblioteca revistei FAMILIA, un soi de Lettres persannes, în care rolul persanilor Rika și Usbek, veniți la Paris, este jucat de inginerul Ivan Ivanovici Ivanov, care remarca, cu subtilitate, cu umor, cu înțelegere umană, dar și cu sarcasm uneori realitățile perioadei 1952-1960 din societatea românească aflată sub dominația sovietică. Protagonistul relatează cu uimire despre faptul că Mendeleev nu s-ar fi născut la Tobolsk în Rusia, ci în Băița Munților Apuseni datorită bogățiilor nenumarate ale acestor munți, cuprinzând aproape toate elementele din tabelul mendeleevian, de la aur, argint, uraniu, cupru, zinc etc. până la bismut ori wolfram, despre exploatarea masivă și deosebit de intensivă a celor mai bogate resurse de uraniu din lume, despre satul Ștei, singurul sat…  cu ministru care raporta zilnic despre mersul exploatărilor de uraniu și singurul sat dotat… cu aerodrom din România, aerodrom de pe care decolau spre Moscova avioanele tip Antonov 2 cu mostre de uraniu în starea cea mai pură (O chilă de uraniu pur, Liudmila/ Egală este – poți ca să mă crezi?-/ Cu trei mii de tone strânse în grămezi/ Dintr-un cărbune bun, numit huilă…), despre asemuirea Carpaților cu Uralii, despre pericolul reprezentat de partizanii răsfirați în Munții Apuseni și care așteptau o mult așteptată debarcare anglo-americană care nu a mai avut loc etc.

A doua carte întitulată Zbor clandestin al unui rus îndrăgostit de la Ștei la Moscova și retur, apărută la prestigioasa editură Școala ardeleană din Cluj-Napoca, 2017, carte distinsă cu Marele Premiu al Festivalului internațional de poezie, Lancrăm-Sebeș, ediția 2017, continuă dramatic această poveste de iubire. Întrucât o parte dintre scrisori i-au fost confiscate de către organele locale ale KGB-ului din Ștei, îndrăgostitul Ivan Ivanovici Ivanov, din Ștei, face rost de un porumbel voiajor care să transmită mesajele sale de dragoste, dar și poștașul zburător este capturat. Atunci, îndrăgostitul din Ștei, ars de dorul de a-și întâlni iubita, se preface el însuși într-un soi de porumbel… Dar cum?  El face cunoscută povestea sa unor compatrioți, pilot și copilot de pe avionul Antonov 2, care venea din când în când pe aeroportul Dumbrava de lângă Ștei, și cu ajutorul acestora se îmbarcă în secret pe avionul care transporta mostre de uraniu și zboară pe traseul Ștei- Kiev-Moscova. Înainte de a ajunge la aeroportul Vnukovo, echipajul primește ordin să se întoarcă la Kiev, întrucât chiar în seara zilei de 4 noiembrie 1957, aeronava care transporta delegația de partid și de stat a Republicii Populare Române (Chivu Stoica, conducător de grup, Grigore Preoteasa, Nicolae Ceaușescu, Ștefan Voitec, Leonte Răutu, Alexandru Moghioros) s-a prăbușit din cauza unei erori de pilotaj, în accident murind Grigore Preoteasa și accidentându-se și Nicolae Ceaușescu. Delegația urma să participe la cea de-a 40-a aniversare a revoluției bolșevice. Au murit pilotul și copilotul aeronavei, aceștia fiind ruși. Cu toate stăruințele pilotului de pe avionul Antonov 2 de a i se permite aterizarea, turnul de control al aeroportului Vnukovo nu permite ca Ivan Ivanovici să se vadă cu iubita sa și pilotului să-și vadă familia care îl aștepta la aeroport. Ei sunt siliți să zboare la Kiev, să descarce acolo butoaiele cu mostrele de uraniu și apoi să se întoarcă pe calea aerului la Ștei.

A treia carte, cuprinzând 170 de sonete, cea care încheie antologia amoroasă, a fost lansată la Baroul Bihor în luna octombrie a.c. și cuprinde scrisorile Liudmilei către iubitul ei din Ștei. Frumoasa din Moscova compară viața ei cu o ruletă rusească, neștiind care scrisoare de la Ștei va pune capăt poveștii de iubire: Ruleta rusească e viața  mea/ Care scrisoare a ta mă va ucide/ Și care zi–mi va fi fatalul Ide/ Venind dintre Carpați la Moscova?Numai la mine-i tristă sorcova/ Când Anul Nou un vechi coșmar deschide/ Căci trupul nostru neiubit divide/ Și Ares zeu întreabă: Încotrova?/ Care epistolă o schimbi în glonte?/ Pe râul vieții mele-înot năucă:/ Nu știu ce valuri vin dinspre amonte/ Și ce vârtej de mijloc mă apucă./ Sunt fata ce aștepta pe–al ei conte/ Visând o întrupare din nalucă…

Scrisorile Liudmilei, adevărate radiografii sufletești, redau starea ei de neliniște și dorință de împlinire: Sunt ca o ciută-n Moscova cea mare/ Vânată-n bulevard și la metrou/ Frumoasă sunt din cap până –n picioare/ Dar fără tine, trupul mi-e cavou:/ M-am săturat de–atâta așteptare/ Și aș vrea sa zbor spre Ștei l-al meu erou! sau Așa cum de iridiu, o peniță/ Nu-i atacată de perfizii-acizi/ Tot astfel, anii care trec perfizi/ Nu-mi șterg al tău sărut de pe guriță…

Surpriza care sustine interesul erotico-politico-documentar extraordinar al cărții vine însă abia prin scrisoarea din ziua de sâmbătă, 27 septembrie 1952, când Lidmila îl cunoaște pe studentul Mihail Gorbaciov: Iartă-mă, Ivane-al meu că nu ți-am scris/ Prea multe-epistole de-mbărbătare/ De azi, mă voi schimba: din întâmplare/ Aflat-am că-n Carpații tăi de vis/ Un Serghei Gorbaciov a fost ucis/ De unde știu? Mi-a spus cu tulburare/ Chiar fiul său, Mihai, studentul care/ Mă admira cu sufletu-i deschis!...

De aici începe idila nevinovată cu Mișa Gorbaciov, căruia colegii îi spun Gorby și despre care Liudmila relatează cum a ajuns el student la Facultatea de Drept din Moscova: Ivane, al meu, Gorby ca să devină/ La Universitate brav student/ N-a dat examen, dar asculta atent:/ El a trudit mai rău ca într-o mină/ Ca tractorist de rând pe zi lumină/ Recolta lui a fost eveniment/ S-a auzit de el în Parlament/ Robota-i de sovietică albină/ Cu Ordin Steagul Roșu, cel râvnit/ Fu rasplatiăa ca să dea exemplu./ Așa se răspândi în Moscova un mit/ Cum un țăran în mare-al științei temple/ Intrat–a după ce greu s-a spetit/ De-aceea, e firesc să îl contemplu…

Liudmila face imediat cunoștință cu colegii și colegele lui Mihail Gorbaciov și anume:  Kireeva Ella, Alexandrova Lia, Liusea Rosslova, Rilova Valentina, Mihaleva Nadejda, Zoia Bekova, Daniusevskaia Galina, dar și cu colegii săi, Rudolf  Kolceanov, Valeri  Sapko, Dmitri Golovanov, Topilin Tura și Valeri Liberman, precum și cu studentul de origine cehă Zdenek Mlynar. Iar unul dintre prietenii lui Mihail Gorbaciov, anume Sașa Velikanov, introduce în grup pe studentul român… Ion Iliescu:  Sașa Velikanov, din al nost grup/ Azi ne-a făcut o nouă cunoștință: Tov. Iliescu, un student în știință/ Un tânăr zâmbitor, subțire-n trup/ Nu pare-ndoctrinat, nu dă sentință/ Și ai săi colegi români nu-l întrerup…

Liudmila mai relatează cum în mod ironic, colegii moscoviți îl tachinau pe Mihail Gorbaciov cu expresia Distinse combiner!, pentru că nu a dat examen la Facultatea de drept, ci a intrat pe baza rezultatelor sale de combiner pe cea mai mare combină sovietică tip Stalin 6. În curând, însă combinerul cu lecturi solide și cu origine tărănească din Stavropol i-a întrecut la învățătură  pe colegii săi moscoviți , ba a trecut și… dizident, în măsura în care se putea pe atunci: La seminarul de economie/ Nestăpânit, Gorby-a luat cuvântul/ Sunt de la țară și cunosc pământul/ Vreau să combat recenta teorie/ De-a pune bir pe pomi: e o prostie/ Căci nu rodesc întruna, plus că vântul/ Aduce-nghețul, jalea și mormântul/Căci floarea-i delicate simfonie…/De-atunci, el, Mișa, trece … dizident/ Că a mai scris cândva bilet la curs/ Unui profesor – nu prea eminent - / Să nu și citească cartea de recurs/ Ci să vorbească liber și ardent/ Și nu să mormăie cum face-un urs!

Într-un alt sonet savuros politic, se satirizează fanatismul comunismului considerat de profesoara  Katiușa Kazaciok, drept o  lege naturală, irepresibilă, nu doar una de sorginte socială: Oricât de verde-ar fi o pătlăgică/  Ea tot devine roșie mai târziu… Exemplul de la comunista mică/  Se va întinde lume fără frică:… Atlanticul Ocean va fi roșiu… sau traiul în kommunalka cu acces comun la baie și bucătărie: N-ai apucat, Ivane, al meu, la noi/ Să viețuiești zi-noapte-n kommunalka/ Mâncăm cu toții falcă lângă  falcă/ De parc-am fi nu oameni, ci un soi/ De vulpi amușinând ori mușuroi…/ Sau lilieci în peșteri ce se-ncalcă/ Un banc de pești, soviete  de strigoi… dar și o critică adusă felului de a se îmbrăca pe vremea aceea: Parc-am înnebunit cu toții-n stradă/ Ne îmbrăcăm de parcă-i tot război/ Cu pantaloni bufanți și cisme noi/ Ca trupa de mujici în noi să creadă/ Și șepci cu cozoroc, pe piept cocardă/ Centuri, vestoane, tunici mai de soi/… Soldați de plumb  în veșnică paradă…

 Cartea de sonete cu scrisorile Liudmilei cuprinde pe lângă partea politic- documentar-istorică și delicate poeme ale iubirii:  Îmbracă-mă iubite-n aur moale/ Cum zice –se la blana de samur  (…), Am fost și sunt, voi fi prekrasnoi dame/Și neîmblânzită-n trup ca o tigroaică/ În casă umblu goală-ntr-o pufoaică/ De dragoste îmi este mereu foame!/  (…) Admir pe unul, dar iubesc pe altul/ Mi-e inima-mpărțită ca o pâine/ Și-n taină, noaptea, îl implor pe-Înaltul/ Să știu să tai în ziua cea de mâine…

Iar ziua care desparte definitiv apele de uscat vine pe neașteptate, în scrisoarea Liudmiei din 19 septembrie 1953:  Ieri, l-am pândit pe Gorby: Iată, Muza/De care mi-a vorbit cum vine dreapta/Iar al meu idol, cum topit-oa-așpeaptă/Și trec podețul de peste Iauza (un  râuleț care trece prin Moscova)/El e păunul, ea e buburuza, El este tortul, ea - cireașa coaptă!..  Ce-o fi găsit la filosoafa asta?/Se vede: la femei e ageamiu/Dar peste mine a căzut năpasta/Că între el și mine e pustiu…

 Mihail Gorbaciov se îndrăgostește la un ceai dansant la cantina studențească de o colegă de la Facultatea de filosofie, Raisa Titarenko: Iubita lui Gorby este hoholă (ucraineancă, n.a.)/Și știe bine de holodomor (foametea ucraineană impusă de regimul stalinist, n.a.)/ Ea tace-n grupul nostrum cu onor/ Și nasu-orientat ca o busola/ E bine îmbrăcată, cu etolă/ Dar când o văd, îmi vine s-o omor/ Că parcă n-i ieșită din popor/ Ci dintr-un muguraș de gladiolă…

Cu toate eforturile Liudmilei de a se face remarcată de studentul Gorbaciov, aceasta nu reușește, ba mai mult, urmează ceea ce e mai rău pentru Liudmila: Am îndurat al sorții-mi groaznic chinul/ Am fost la nunta prietenului meu/ În care tot credeam ca într-un zeu/ Dar, dragule, din Ștei, ăsta-i  destinul!/ Ce simplu și sărac a fost festinul: Pește sărat care îmi pica greu/ Cartofii fierți în coajă, nu pireu, / De vinete, salata: ca pelinul! La felul doi, chiftele, apoi votka/ Aleasă chiar de Gorby: Stolichnaya!/ Am înghițit cu greu, precum o lotcă/ Ia apă când o-neacă-n deltă ploaia… /Așa dădui în Moscova de potcă/ Și-n noapte am vorbit cu cucuvaia…

În afară de episoadele de tandră admirație față de Mișa Gorbaciov, viitorul reformator al Uniunii Sovietice, Liudmila relatează și alte aspect ale vieții de student și anume înmormântarea lui I.V Stalin, surprinsă în nu mai puțin de  opt scrisori expediate în cursul lunii martie a anului 1953. Reproducem din acest eveniment văzut la fața locului: Portretul lui Stalin – pe trei etaje! Ce uriaș e față de sicriu! Pe care-l scot acum ca pe farase/ Dar cine-l vede, ar jura ca-i viu/ Un million de ruși din sate, orașe/ Se strâng la coadă până nu-I târziu!... După o noapte-ntreagă, al nost grup/ Ajuns-a-n Sala cu Coloane unde/ Numai cumplita moarte mai pătrunde/ Și am văzut inert grozavul trup/ Ce i-a zdrobit pe Hitler și pe Krupp… Sotnii de călăreți, flamuri, blindate/ Urmatu-l-au solemn lângă Kremlin/ Iar lumea asta plânge- jumătate - /Din Konigsberg și până-n Sahalin… Oficial, s-a spus că–s Funeralii/ Și cred c-au fost pentru mujici de rând/ Dar pentru cei mai mari, la coadă stând/ Fu început dorit de … Saturnalii/ Cu lacrime de crocodil, canalii/ Precum Malenkov, Beria, plângând/ Și Viaceslav Molotov așteptând/ La microfon să tragă-n noi mitralii… N-au absentat nici micii staliniști/ Boleslav Bierut de la polonezi/ Ungurul Matyas Rakosi. Să- i  vezi/ Pe neamțul Ulbricht, cel cu ochii triști/ Pe Enver Hodja, șef peste vardiști/ Cervenkov, Dej, ca lupii între iezi/ Mao Tse Dun și Ciu En Lai, chinezi/ Și oaspeți rari, plebei capitaliști:/ Palmiro Togliatti, fiul Romei/ Cu Maurice Thorez din dulcea Franță/ S-aducă-n Moscova dulceața-aromei/ Și –un fir occidental de vis, speranța/ Dar, tu, Ivane,- n Ștei, în fondul ocnei/ Nu ai văzut ruseasca transhumanță…

Prietenul Liudmilei se destăinuie  acesteea cu privire la lipsa de  competență a nomenklaturii sovietice. Este exact sonetul pe care actorul și poetul Emil Sauciuc l-a ales pentru lectură: Kremlinul aurit e cel mai mare/ Și bun cămin pentru bătrânii ruși/ E locul unde-aceiași greieruși/ Cânt ape vechea strună cu-nfocare/ Uitând că lumea-ntreagă e-n schimbare./Ei sunt ca și bețivii cărăuși/ Ce îi transportă cai ori măgăruși/Pe căi dosite, nu pe drumul mare…

Grupul de studenți îl cunoaște și pe Constantin Pârvulescu, cel care în noiembrie 1979, la Congresul al XII-lea al PCR a luat cuvântul pronunțându-se împotriva realegerii lui Ceaușescu la conducerea partidului, acuzându-l că pune interesele sale personale înaintea partidului și Țării, fapt pentru care a fost scos afară din sala Congresului și pus sub strictă supraveghere.

Conștientă de starea ei delicată de fată îndrăgostită de Ivan de la Ștei, dar, în același timp, plină de admirație față de Mișa Gorbaciov, Liudmila scrie despre dilema ei sufletească, celui din depărtare: Ivane, cred că nu ești un… gelos/ Când pomenesc de Mișa Gorbaciov/ Dar vei vedea, când fi vei tu garbov/ Ce sus ajunge-va acel de jos/ Și îmi vei mulțumi atunci frumos/ Când scripta lui ajunge-va hrisov/ Și nu am fost amanta-i  din alcov/ Ci prietena-n momentu-i  dureros. De Moscova, cât de departe-i Șteiul?/Dar , totuși, noi ne scriem cu ardoare/ De mari iubiți, așa e obiceiul/ Cu literi să mai tai din depărtare/ Cum tot aștepți să–ți înflorească teiul/ Ca flori s-aduni, de ceai, la samovare…

Liudmila în ultimele sale scrisori din luna septembrie 1959  ne arată intenția ei de a se duce la iubitul ei atât de îndepărtat: Simt că acum doar către Petru Groza/ Orașul mult mai tânăr decât mine/Un tren va alerga nebun pe șine/ Cu mine să îmi vindece nevroza/Cine învârte a Vânturilor Roză/ De nu iubirea cu porunci divine…/ Totu-i Poesie, iar nimicu-i  proză…

Ultimul sonet merită să fie citat în întregime: La gară-n Ștei să–ntinzi un roș covor/ Și să îmi dai un crin de-uraniu pur/ Căci doar pe tine te –am iubit, ți-o jur/ Și-n Moscova mi-ai fost un ajutor/ Chiar de ar fi-n orașul tău să mor/ Tu uită-te în ochii-mi plini de-azur/ Ești pentru mine Rai și Yomkippur/Și-atomul cel mai greu: acel  de dor…/ La zece verste, câte o scrisoare/ Îți scriu pe tren, dar multe am și rupt/ Că nu găsesc o sfântă slovă mare/ Să aibă o mireasmă de sărut/ Se-nvârte roata spre Apusul care/ M–a fascinat atât și m-a durut… ( Scrisoarea din ziua de luni, 7 septembrie 1959).

 

Cartea de uraniu, citată într-o ședință a Senatului Romaniei

În stenograma ședinței Senatului Parlamentului României din 13 septembrie 2017, senatorul Remus Mihai Goțiu, din partea USR Cluj, a arătat următoarele:

Stimate colege și stimați colegi,

Am început această declarație politică, prezentându-vă un film și o s-o închei, citindu-vă o poezie scurtă Adunarea uraniului din volumul Cartea de uraniu – manual pentru intrarea în șut  a avocatului și publicistului orădean Pașcu Balaci, citată într-un reportaj publicat de Pressone în urmă cu doi ani. Este o carte dedicată tatălui autorului care a muncit în mina de uraniu Băița Plai.

Adunarea uraniului

Uraniul se adună-ntâi în oase/ Ca vântu-n fluiere ce nu mai cântă/ Apoi, ficatul singur se-nveșmântă/ Cu un cojoc de vene stricăcioase/ Urmează apoi rărunchii să te lase/ În van o babă seara îți descântă/ Globulele din trup se iau la trântă/ Cu micile răzmeriți canceroase/ Spre jertfă vin testiculii, la rând/ Miner matur și frageda virgină/ În loc de dragoste, un trist command/ Mireasa de ortac a fost o… mină/ Casa e mare, goală, fără rând/ Bărbatul e secat la rădăcină…

Mi –aș dori în viitor să nu mai existe motive de inspirație pentru astfel de sonete. Responsabili de asta suntem chiar noi, a încheiat senatorul USR de Cluj, cu ocazia acelei ședințe.

Nu putem decât să–l felicităm pe poetul Pașcu Balaci că a ajuns subiect de discuție în Senatul României, întărind ideea că, dacă George Bacovia este poetul plumbului, Pașcu Balaci este poetul… uraniului.

Un turnir poetic inedit

În partea a doua a ședinței Cenaclului literar al Baroului a avut loc un fel de turnir poetic în care poeți, mai mult sau mai puțin maturi (Alexandru Sfârlea, Gheorghe Vidican, Emil Sauciuc, Pașcu Balaci, Pascu Hetes, Aurel Horgos, Ileana Bodi, Ioana Precup, Maria Vancea etc. s-au confruntat cu poeți din generația tânără și cu elevi aflați la ora debutului absolut, poeți la care ia aminte cu deosebită încredere poetul  Ionuț Caragea și doamna Miorița Săteanu în cadrul proiectului dumneaei Cetățeni activi la puterea a treia. Autorul Pașcu Balaci a dăruit tuturor poeților și tinerilor elevi creatori care au citit din creația lor câte un exemplar cu autograf din cartea lansată. Cartea a apărut sub egida profesionistă și de prestigiu a Bibliotecii Revistei Familia și sub tiparul deosebit de modern și performant al Editurii AUREO. Cartea a fost premiată la Festivalul internațional de poezie Lucian Blaga de la Lancrăm-Sebes, ediția 2019. Ea poate fi procurată la sediul secretariatului Baroului Bihor, str. George Enescu nr. l, iar sumele obținute vor servi acțiunilor caritabile ale Baroului Bihor.