Dacia ca centru religios al Europei
Prin noua sa carte "Secretele zeilor sau secretele Vaticanului", editată de Societatea culturală Adsumus din Oradea, domnul Mircea Vac se înscrie în categoria autorilor care repun în discuţie sursele biblice, oferind o carte de biblistică aplicată, dar nu una de denigrare şi denaturare, cum au mai apărut recent, ci dimpotrivă, una extrem de interesantă şi curajoasă, de descifrare şi consolidare.
Preocuparea sa este de a consolida paradigma filosofică a creştinismului, el vorbeşte de un existenţialism creştin, ca doctrină filosofică, ale cărei începuturi le descifrează în existenţialismul precreştin al populaţiei antice din Carpaţi, având ca principal exponent un personaj generic, pe care-l numeşte dacul zalmoxian. În exegeza sa, Mircea Vac grupează argumente filosofice, istorice şi latreutice, din care deduce opinia că dacii au fost precursorii şi întemeietorii Bibliei, ulterior luată de alţii, deşi a fost lăsată şi scrisă strămoşilor noştri de către Zalmoxis, zeul şi Dumnezeul nostru suprem. Apoi face atent analiza unui proces de iudaizare antică a textului, prin care s-a coborât scrierea sfântă de la nord către sud, fiind preluată şi folosită de evrei ca principal instrument ideologic de eliberare de sub stăpânirea romană. Cu această metodă de înţelegere a evoluţiei textologice a scrierilor sfinte, autorul deodată poate lămuri o serie de mistere geografice şi concordanţe evanghelice, care ar rămâne altfel criptate, dacă ar fi puse şi văzute numai pe teren oriental. În încercarea sa, Mircea Vac porneşte de la Mircea Eliade, care a afirmat clar şi repetat că în folclorul religios al românilor sunt rădăcinile religioase ale marilor civilizaţii ale Mediteranei şi Orientului Apropiat. După care extinde căutarea suprafeţelor asemenea în sursele apocrife ale biblisticii, care au fost tendenţios selectate şi canonizate cu vădit interes instituţional. Este vorbe de cele peste treizeci de Evanghelii necanonice şi de cei peste cinci sute de apostoli ai evanghelizării, nu doar 12, este vorba de surprizele descoperite în manuscrisele de la Marea Moartă, adică este vorba de afirmarea diversităţii. În comparaţie cu denigratorii lui Iisus, care-i fărâmă personalitatea duală, prin denigrare în filme, piese de teatru şi cărţi poliţiste, precum recent "Codul lui Da Vinci", Mircea Vac face parte dintre autorii, care văd salvarea prin extinderea studiului biblistic la sursele necanonice. Cu asemenea punct de vedere, autorul de la Oradea pledează pentru consolidarea filiaţiei dintre Antichitate şi Creştinism. Dacă la început, la impactul din secolele III-VII, ideologia creştină, cu pietatea ei incultă, a persecutat crunt moştenirea culturală antică şi a respins-o, ca fiind păgână şi inamică, dacă de prin secolul X se formează noua pietate creştină doctă, care se împacă treptat cu Antichitatea, iată că a venit timpul nostru, în care Antichitatea să fie folosită pentru a sprijini creştinismul, în lupta sa cu neoiudaismul, care ameninţă şi dislocă Sfânta Treime, ca valoare fundamentală şi intangibilă. Pe acest drum complex, cartea lui Mircea Vac este doar un punct şi un receptacul de texte suport, iar autorul se exprimă ca un dacist. El afirmă substratul dacic, la români şi între valorile lumii creştine. Cu aceasta, Mircea Vac se aşază în vârful lăncii, aruncate odinioară de către B.P. Hasdeu, prin articolul retoric "Pierit-au dacii?", publicat la Pesta, în revista "Familia" pe la anul 1867 şi continuă o linie de erudiţie atrăgătoare, de cabinet, care nu se va stinge niciodată.
Asemenea cercetări relicvare consumă multă exactitate informaţională, dar şi mai multă credinţă, ceea ce dă farmec acestei cărţi. Faţă de înaintaşi, autorul de acum lărgeşte orizontul de căutare, prin o formă personală de aplicare pe texte a metodei comparativ-istorice, pentru a face vizibilă şi a afirma religia monoteistă a dacilor, ca fiind gineceul celei creştine şi prin aceasta vecinicind pe Dumnezeu la Carpaţi şi Dunăre. Cu cartea sa, Mircea Vac dă un vestmânt proaspăt protoistorismului, întemeiat de către B.P. Hasdeu şi Nicolae Densusianu, care vedeau Dacia în centrul religios al Europei antice.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.