Comori de artă populară tradiţională din judeţ şi din ţară au putut fi admirate şi cumpărate, timp de trei zile, în şi din "grădina minunată" a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. Meşteşugari vestiţi şi-au etalat creaţiile la picioarele orădenilor. E nefiresc, parcă, să vezi nişte nestemate aşezate pe jos. Şi totuşi, nu toţi meşteşugarii au avut parte de un loc în "faţă", dat fiind numărul lor foarte mare, chiar dacă participarea s-a făcut pe bază de invitaţie. Vineri după-amiază, am descălecat şi noi la târg şi nu ne-am dezlipit, preţ de mai bine de două ore, de nestematele produse ale iscusiţilor făuritori de artă tradiţională, păstrată cu sfinţenie şi transmisă din tată-n fiu... Pentru împătimiţii meşteri, arta de a produce aceste bijuterii populare nu e un lux, ci o necesitate, un mod de viaţă, de existenţă. Ei trăiesc prin ea şi pentru ea. "Cu de-astea au trăit şi tata şi mama, de când mă ştiu. Dar unii s-or lăsat. Or muri dă foame". Aşa judecă Letiţia Betea, din Târnăviţa, judeţul Arad. Ea şi-a rânduit oalele, farfuriile şi cănuţele jos, la picioarele trecătorilor. "Simion îi dus cu de-astea pe Muntele Găina, că şi-acolo îi mare târg". Alţi doi arădeni din Târnăviţa au găsit potrivit să-şi expună marfa în acelaşi mod, pe jos; oale, tăvi pentru friptură, cratiţe, ulcioare, halbe de bere, servicii de cafea şi ţuică - toate din lut ars. Mircea Borza e din Obârşia, judeţul Hunedoara. El a venit împreună cu ginerele. "Să vadă şi el ce preţ au oalele noastre la târgu` din Oradea. El îi mai tânăr şi amu învaţă. Pentru început, scoate pământ şi aduce lemne". Lângă Mircea Borza s-a aşezat vărul său, Petru, iar alături, Elisabeta şi Ion Bâscu, din Horezu-Vâlcea, cu ale lor farfurii colţate şi pictate cu vestitul cocoş de Horezu (emblema zonei), cu peşte, soare şi pomul vieţii. Meşteşugarii din Salonta au fost reprezentaţi de Cs?sz Bela, cu produse variate şi îndelung admirate de vizitatori; suport pentru băuturi, tăvi din răchită şi pal laminat, coşuri din răchită, scaune pentru copii, dar şi pentru adulţi, împletite şi meşteşugite cu artă, unul pentru adulţi valorând două milioane de lei. "Noi producem la comandă. Din asta trăiesc de prin `94. Înainte vreme, am fost şef de secţie coşuri. Exportam în Germania". "Ia uite-aici, coarne de cerb lopătar" - îi spune Adi, prietenei. Era un suport de pahare ingenios meşterit, pe şi sub coarne de cerbi lopătari. Cei doi tineri au cumpărat un suport pentru băuturi, cu şampanie cu tot. Când nu era deranjat de clienţii curioşi, Bela îşi lua K?zigyalu (o sculă de 200 de ani - zice el) şi despica nuiaua, după care o tot şlefuia, după trebuinţă. Tofalvi Lazslo a venit tocmai din Corund, judeţul Harghita. E pentru a şasea oară prezent la târgul din Oradea. El e de principiul că "nu poţi veni dacă nu eşti invitat". La fel a fost invitat cu ale sale "căni mici şi vaze mari" la târgurile din Horezu, Iaşi, Suceava, Craiova, Rădăuţi şi Cluj-Napoca. Din Ţara Lăpuşului şi Baia Mare au coborît un băiet de 17 ani (Sorin Ungur) şi baci` George Bărbuş. "Acest fus cu zurgălău îl găsăşti numa` în Maramureş, ca şi căucu` ciobănesc din care beu ciobanii apă de la izvor. Mai avem şi altceva: tocător dă vinete, scăunel, suport păntru linguri, sărăriţă, cruce cu gărduţ împletit, trăiţă (dă 1,5 milioane), solniţă din tei..." Produsele lui Pavel Lupaşc, din Nereju-Vrancea, sunt unicat în târg; măşti uriaşe, cu valori cuprinse între 250 şi 700.000 de lei. Alături, şi-a postat ocarinele Cosma Popescu, din Terpeziţa-Dolj. Dumnealui se consolează cu ideea că marfa are trecere la străini. În septembrie, va pleca în Germania, unde a mai fost şi a făcut bani frumoşi. Ionică Ciobanu a venit la târg cu întreaga familie (Iliana - soţie, Ionuţ şi Neli - fii). Craioveanu e mândru de ale sale icoane sculptate în lemn de nuc, salcâm, cireş şi ulm. Icoane din lemn deţinea şi Sergiu Savin, din Oradea. Ileana Vlad (din Sânmartin), Ana Pop (din Zalău) şi Sallay Petru (din Oradea) expuneau icoane pe sticlă. Poloneza Ozarchevici Despina (din Bădeuţi, Suceava) de zece ani îmbracă ouăle în galben cu mărgele, deşi are doar 28 de ani, iar de doi ani iese cu ele la târg. Alături am dat cu ochii de o fetişcană (de 15 ani), Vasilica Aneci, din Paltinu-Suceava, care a învăţat de la mama ei să încodeieze ouă. Tot din judeţul Suceava, din Vatra Moldaviţei, a venit cu ouă împestriţate Rodica Bărdăhan. De peste graniţe ni s-a arătat cu articole de îmbrăcăminte Sebesty?nn? Gy?rfi Anna (din Debrecen-Ungaria). În buricul târgului i-am cunoscut pe doi dintre meşteşugarii bihoreni (Ion Oancea şi Crişan Bocşe), la ora vizitei oficiale. Gazda mare, "starostele" Muzeului, dl Aurel Chiriac, tocmai îl prezenta oficialităţilor prezente pe cel mai vârstnic şi vestit făuritor de lăzi de zestre, Ion Oancea, din Budureasa (în etate de 86 de ani). Meşterul, aşezat pe a sa ladă, s-a ridicat şi a dat mâna cu oficialităţile urbei. La scurt timp, s-a ridicat din nou, pentru că un distins domn, cu multă şltiinţă de carte şi dragoste de meşteşuguri străvechi, dorea să le prezinte unor tineri bijuteria sculptorului din Budureasa. În cuvinte potrivite şi meşteşugite, profesorul le-a oferit "învăţăceilor" o lecţie de istorie, la înălţimea artei, descifrând motivele înscrustate pe ladă. Luaţi pe nepregătite şi captaţi de admirabilul "povestitor", am uitat pe moment de lume şi de noi. Acum regretăm că nu l-am filmat şi înregistrat. Torentul care se pornise dinlăuntrul "istoricului" era greu de stăvilit, pentru a fi tradus (în engleză). În acest timp, baciu` Ion sta ca o statuie, încântat peste poate, şi savura. Zâmbea satisfăcut şi nu scotea o vorbă. Rămăsese şi el fără grai. Cred că nimeni nu-i mai prezentase niciodată opera într-o asemenea manieră. Dezmeticindu-se după plecarea grupului, s-a aşezat din nou, molcom, pe ladă. Crişan Bocşe, din Leheceni, fusese şi el captat, pentru moment, dar vizitatorii îl sileau să le răspundă la "interprelări". Leheceanu expunea vase de uz gospodăresc (din lut) şi figurine. Alături erau alţi trei meşteşugari bihoreni, despărţiţi de un timişorean (Dumitru Copil). Viorica Ştiube (din Dobreşti) se fălea (şi avea de ce) cu ştergare, ţesute în război, şi cu un costum popular neaoş, Dorina Hamza (din Drăgoteni - Remetea), cu ouă încondeiate, iar Catiţa Stan (din Remetea), cu produse de artizanat (din lemn). În cealaltă "aripă" a târgului, am descoperit alţi făuritori de comori. Maria Zapca venise tocmai din vestita Săpânţă (a Maramureşului). "Mama coase cămăşi din pânză de bumbac pentru mire şi mireasă. Pe mine m-a învăţat să fac cergi din lână ţurcană, cergă miţoasăşi trăistuţe." La Pompiliu Ciolacu (din Târgu-Jiu) am remarcat un corn de vânătoare, "scăpat" printre icoane, iar la Florin şi Maricica Bejinari (din Rădăuţi, Suceava), ouă de gâscă şi de struţ, pictate cu scene religioase. Dar parcă ne-ar ajunge o pagină de ziar să prezentăm - fie şi telegrafic atâta artă populară cât s-a văzut la acest regal orădean? Peste putinţă. Ne vom opri, totuşi, la alte două domenii de activitate: făurirea de instrumente muzicale şi pictură naivă. Traian Ciuculescu (din Piteşti) deţine un întreg "aesenal" de instrumente muzicale populare de suflat: nai, cimpoi, fluiere (de toate calibrele), ocarină şi tilincă, iar Dorel Codoban, din Lazuri de Roşia (Bihor), e maestru în construirea viorilor cu goarnă. "Baiul cel mare e că nu prea găsim goarnă (trompetă), dacă nu mai sunt pionieri, şi nici membrane (de la patifoanele cu plăci)". Dumnealui cânta de răsuna întregul târg. E un fel de a atrage clienţii, adevărată publicitate ("mascată"). De vreo 30 de ani, tot construieşte pe viori cu goarnă, cu mare trecere la străini. Iar o cameră e plină cu diplome. Cu ale sale lucrări de pictură (ulei pe pânză), Petru Mihuţ (din Brusturi, judeţul Arad) a cucerit multe medalii de aur peste hotare (Franţa, SUA, Elveţia, Austria, Germania). Alături de un alt faimos pictor arădean (Niţă Nicodin), cică dumnealui ar fi fost luat la ochi de securişti, deşi în lucrări nu a prezentat decât scene reale din viaţa satului. Într-o pictură naivă era redată fidel ceea ce s-ar fi dorit, probabil, să rămână mai puţin necunoscută, adevărata imagine a satului românesc (deloc "fabricată" sau aureolată). E cazul să ne retragem, lăsându-vă un zâmbet amar în colţul gurii, dacă nu aţi reuşit să vă faceţi timp să vedeţi ceea ce s-a derulat în cele trei zile în parcul Muzeului, la cea de-a X-a ediţie a Târgului meşterilor populari. Sperăm să nu rataţi şi următoarea ediţie!