Numărul mare de spectacole anulate în Oradea pe motiv că nu s-au vândut suficiente bilete începuse să situeze oraşul nostru între oraşele codaşe din ţară în ceea ce priveşte interesul faţă de evenimentele culturale. Pentru ca situaţia să nu se repete şi în cazul baletului "Lacul lebedelor", Marius Creţu, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea (CCS), a hotârât să pună sala de spectacole în mod gratuit la dispoziţia organizatorilor, tocmai pentru a sprijini acest spectacol deosebit, fiind important ca turneul Teatrului Balşoi din Moscova să fie dus la bun sfârşit. Trebuie spus că este pentru prima oară după 1989 când, în ţara noastră, se joacă acest spectacol cu asemenea solişti de excepţie, evenimentul fiind recomandat de Ambasada Rusiei la Bucureşti.

Renumiţi balerini ruşi pe scena orădeană
Din distribuţie au făcut parte balerini de prim rang ai Teatrului Balşoi, precum: artista rusă emerită Nina Capţova, în rolul Odetta, precum şi laureaţi ai unor premii naţionale ca: Serghei Ciumakov (Geniul rău) şi Denis Solvijkov (Arlechinul). În rolurile "mireselor", au evoluat: Olga Sokolenko (mireasa maghiară), Elena Ovcinikova (mireasa spaniolă), Anastasia Siladzean (mireasa rusă), Svetlana Skorinova (mireasa napoletană) şi Olga Cernacova (mireasa poloneză). De altfel, nu mai puţin de 57 de artişti şi personal de specialitate de la Teatrul Balşoi au avut grijă ca reprezentaţia să fie una de cea mai bună calitate. Maniera interpretării artiştilor a fost răsplătită de spectatori cu ropote de apaluze.

Premiera a avut loc în 1877
Având ca sursă de inspiraţie o veche legendă rusă despre prinţese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinţ, libretul baletului, în patru acte, a fost scris de Vladimir Berghicev şi V. Ghelzer, corespunzând astfel pretenţiilor compozitorului rus. De-a lungul timpului, textul original a fost de mai multe ori transcris şi modificat, astfel că unele versiuni au un final deosebit de original.
Premiera a avut loc la Balşoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova, pe 4 martie 1877, şi l-a avut ca dirijor pe Semen Riabov. Primele reprezentaţii au avut parte de o coregrafie mediocră, semnată de
Julius Reisigner, dar s-au confruntat cu un real eşec, din cauza stilului "simfonic" pentru care publicul vremii nu era încă pregătit.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa şi Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut o altă premieră pe 15 ianuarie 1895, bucurându-se de un succes binemeritat.