Alexandru Sfârlea, a 12-a carte - „Ţinutul Bucuriilor Ascunse"

Lansarea  a fost deschisă de scriitorul şi avocatul Pascu Balaci. „Alexandru Sfârlea este un prieten care a trudit cu mine la ziarul Crişana, un poet extraordinar, un reporter foarte bun şi un om de caracter", a spus Pascu Balaci. „Alexandru Sfârlea nu scrie un vers care să te lase indiferent. Inspiraţia provine dintr-o suferinţă atroce, care se simte în versul lui", a subliniat scriitorul.

Prefaţa volumului poartă semnătura conf. univ. dr. Dan H. Popescu. „Alexandru Sfârlea spune despre sine că este „trăitorul intrus/ în imprecizii împleticit", balansând între auto-reflexivitate şi auto-referenţialitate" scrie Dan H. Popescu. Prezent la lansare, conferenţiarul a subliniat că  în volumul actual „se simte un nou tip de atitudine din partea poetului. Un soi de manifestare al ego-ului liric, care ne plesneşte frumos. Poemele surprind alte imagini, mai multă contemporaneitate, mai puţine poeme biografice, mai puţine amintiri, mai puţini şerpi, mai puţine striviri".

Despre forţa poetică a lui Alexandru Sfârlea a vorbit directorul Revistei Familia, Ioan Moldovan. Moldovan l-a prezentat pe Alexandru Sfârlea-personaj în viaţa reală şi personaj în creaţia lirică. „În poeziile lui este vorba de ego, forţa poeziei lui se alimentează din acest eu puternic, este un eu cu tensiuni. Cărţile lui sunt exorcizări, dar nu reuşesc să domolească furtunile lumii", a spus Ioan Moldovan.  „Aceasta este cea mai bună, cea mai frumoasă carte a lui Alexandru Sfârlea. O carte care ajunge în alt estuar, alt ţinut al sinelui său. Poemele au o economie binevenită. Unele sunt memorabile", a precizat acesta, citând mai apoi din poemul „Nu-i chiar atipic":

„„La mine nu e chiar atipic/ să-mi înfig genunchii, vara, /în bitumul încins/ şi în poziţia asta să scriu versuri/ despre iubirea de ţară şi de extreme gesturi,/să-l invoc pe Cesare Pavese/ca pe un martor arhetipal, / ca un câine bătut să sufăr/ că nu-s în stare să bat step ca Puric, /ori chiar, în fine, /să ling praful de pe trandafiriile tobe (...)"

Pentru Alexandru Sfârlea poemele sunt „sfârlezii". ,,Acest cuvânt, derivat din propriul nume, are, aparent, o conotaţie de exhibare a unui orgoliu poeticesc. Dar eu îmi pun în textele pe care le scriu, de cele mai multe ori, chiar sufletul, spiritul- cu a sa componentă pur estetică- , pot spune că toată fiinţa mea. Mi se pare firesc să fie aşa, chiar dacă unii vor zâmbi cam ... strâmb", preciza autorul înainte de lansare. Iar la evenimentul festiv, a întărit ideea versului născut din adâncul fiinţei. „În mine poezia mocneşte, s-a înrădăcinat încă din copilărie. Versurile sunt expresia interiorităţii mele.  Nu sunt exagerat de revoltat. Câteodată sunt de blândeţea unor greieri care au ieşit din depresie", a mărturisit Sfârlea.

„Ţinutul bucuriilor ascunse" este un volum dedicat fiicelor Viorela şi Alexandra (care şi-au bucurat tatăl luând cuvântul la eveniment) şi mamei lor, Eva.