În dimineaţa zilei de 16 mai 2008, maestrul Ion Mâinea părăsea această lume, lăsând în urmă familia, prietenii îndureraţi şi scena Teatrului mai goală. Personalitate a teatrului orădean, dar şi a teatrului românesc, prezenţă remarcabilă a vieţii culturale a oraşului nostru, un exemplu de dăruire şi pasiune pentru arta teatrală, artistul a lăsat în urmă peste 150 de roluri în piese dintre cele mai diverse. Ieri, familia, colegii, precum şi toţi cei care l-au iubit au umplut scena Teatrului pentru a participa la o întâlnire de suflet organizată la un an de la trecerea sa în eternitate.

Pentru început, Lucian Silaghi a salutat prezenţa doamnei Mâinea şi a familiei sale, după care toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria actorului. Despre actorul şi OMUL Ion Mâinea a vorbit apoi Elisabeta Pop, fosta secretară literară a Teatrului, dar şi Marius Aron, directorul Teatrului "Arcadia". Vizibil emoţionat, actorul Sebastian Lupu a mărturisit că, pentru el şi soţia lui, "nea Ion" a fost ca un tată. Ion Mâinea a fost "un mare actor, care, cu modestie, a preferat să servească o singură scenă, în loc să călătorească peste tot, devenind, poate, vedetă de televiziune (...) Un om grav, serios, care inspira mult respect şi, de ce nu, şi oarecare teamă. Un om fără de care un teatru nu poate exista, care îi organizează, aproape fără să rostească cuvinte, viaţa, repertoriul şi existenţa în societate", spunea Alexandru Darie, regizorul alături de care artistul a realizat rolul cel mai prestigios al carierei sale şi de care a rămas cel mai legat sufleteşte - Salieri în "Amadeus", de Peter Shaffer. Ion Mâinea a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1954. A debutat la Teatrul Mic din Bucureşti, cu rolul Nae Girimea din "D'ale carnavalului", în regia Soranei Coroamă Stanca, iar din stagiunea 1962-1963 s-a stabilit la Teatrul de Stat Oradea. În vârstă de 78 de ani şi având peste patru decenii de teatru orădean în spate, artistul a lăsat în urmă peste 150 de roluri în piese dintre cele mai diverse.

"Ştii ce e interesant? Eu am avut o oarecare indiferenţă (nu spun resemnare!) faţă de traseul meu profesional. N-am dat nicio clipă din coate, n-am insistat... M-am lăsat oarecum în voia destinului. Totuşi, îngerul meu păzitor nu m-a părăsit aproape niciodată...", afirma el într-un interviu acordat Elisabetei Pop în revista "Teatrul Azi", nr. 6-7-8/2005...