180 de ani de la naşterea omului de cultură Alexandru Roman
Două evenimente ce ţin de istoria aşezării bihorene Auşeu au polarizat şi au adus la "vatră" pe fiii satului, dar şi pe alţi invitaţi. Este vorba de sărbătorirea a 600 de ani de la atestarea documentară a localităţii, dar şi a 180 de ani de la naşterea marelui om de cultură şi patriot român Alexandru Roman, care a văzut lumina zilei aici, la Auşeu.
În memoria acestuia a fost înălţat în centrul comunei un impunător bust din bronz, care a fost dezvelit cu acest prilej şi apreciat la o deosebită valoare artistică de către cei prezenţi, împlinind, astfel, din punct de vedere artistic, şi pe sculptorul căruia îi aparţine creaţia, respectiv conf. univ. dr. Cornel T. Durgheu, decanul Facultăţii de Arte Vizuale de la Universitatea din Oradea.
Ţinând cont de impresionanta "carte de vizită" a celui amintit mai sus, şi anume numeroase monumente de cultură înălţate în ultimii ani în memoria unor personalităţi de cultură marcante din istoria patriei, am dorit să avem pentru cititorii noştri viziunea sculptorului asupra noii creaţii. Iată şi cele relatate de domnia sa în legătură cu câteva "secrete" ale actului de creaţie, viziunea asupra acestei mari personalităţi politice şi culturale pe care o evocă bustul, precum şi inspiraţia ce l-a călăuzit în transpunerea unei fizionomii în artă:
„Aşa am simţit şi trăit în suflet chipul lui Alexandru Roman - redat în bustul de la Auşeu - cu o reprezentare interioară generalizată a trăirii artistice. Uşoara încordare a muşchilor fetei trădează emoţia căutată şi transmisă prin starea acordurilor interioare, frământând lutul cu patimă şi gesturi bruşte, fără scopul de a finisa vreun detaliu, deformând trăsăturile feţei cu "o violenţă" regăsită la artiştii expresionişti, aspirând către o determinantă a stilului personal, prin conturarea unei viziuni proprii, potrivit modelului abordat; acţionând asupra formei, lăsând la o parte detaliile accidentale, urmând esenţialul structurilor şi caracterul modelajului, prin acordarea unor tensiuni interne mijlocite de o mare energie potenţială, ce demască puterea vie în decizia anatomică sau nuanţele fizionomiei, ceea ce dă farmec operei”.
Ca un corolar al prezentării lui Alexandru Roman reţinem pentru cititorii noştri şi ce a scris la timpul său cărturarul Iosif Vulcan în revista "Familia", întemeiată de către acesta la Oradea: "A servit naţiunea cu condeiul şi cu graiul la catedră, la tribună şi în arena ziaristică. Ca profesor a ilustrat catedra de Limba şi Literatura Română la Universitatea din Budapesta, unde s-a afirmat ca filolog de primă forţă, trecându-i numele şi peste Carpaţi. Ca membru al Academiei Române, din care a făcut parte de la începutul înfiinţării acestei instituţii, a ţinut multe conferinţe filologice, care i-au făcut numele bine apreciat. Ca ziarist a fost unul din fondatorii presei române moderne; optimist şi curajos, el a deschis şirul martirilor noştri condamnaţi pentru apărarea cauzei naţionale. Ca deputat a luptat neclintit sub stindardul naţional, până când puterea brută i l-a smuls din mână. Alexandru Roman a fost unul din deputaţii care au dat primul ajutor ideii de a înfiinţa Teatrul Naţional Românesc".



Comentarii
Nu există nici un comentariu.