Născut în plină iarnă, în februarie, pe gerul năpraznic al lui făurar, Grigore Vieru avea să fie, cu sufletul lui cald şi mare, românesc, un împărat al românilor (al doilea) şi al limbii române, primul împărat fiind, pe vecie, tot un moldovean, un mare român pe care ardelenii şi mai precis consăteanul meu, Iosif Vulcan din Holod, l-a botezat Eminescu.

Marele român Grigore Vieru şi-a dedicat scrierile în primul rând copiilor, pentru copiii cu suflet de înger copilul este darul cel mai de preţ al familiei, Grigore Vieru a scris literatură pentru copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi mare român când va creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va deveni o naţiune mare, pentru că sufletul copilului este curat, românismul intrând în sufletul lui de mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi sfânt.

Grigore Vieru, poet al sufletului copiilor şi al românimii, însuşi el orfan, s-a născut în 1935, de mic copil trecând prin greutăţi şi suferinţe, înfruntând cu greu seceta din 1946 - 1947 din Basarabia, când de foame s-au prăpădit mai mulţi români decât în război. Grigore Vieru a scris şi şi-a închinat scrisul neamului românesc pentru că aşa i-a şoptit sufletul lui, nu i-a spus nimeni că este român, ci moldovean, dar el a simţit în adâncul sufletului că este român. Grigore Vieru a aflat de represiunile comandate de un mare criminal al Europei, I.V. Stalin, în Basarabia, cruzimea masacrelor de la Fântâna Albă a circa 2.500 de români care, la 1 aprilie 1941, în  mâini cu steaguri tricolore, dar și albe, exprimând voința de pace, cerând autorităților de ocupație, rușilor, permisiunea de a trece granița în România la frații lor, la care însă NKVD-iștii au răspuns cu gloanțe, ucigând fără milă români care își căutau rudele și rostul în România.

Dictatorul Stalin, perfid și feroce cum a intrat în istorie, a ascuns multă vreme aceste atrocități, lichidându-i pe executanții criminali NKVD. Aflând de aceste atrocități, Grigore Vieru le-a făcut publice românilor de dincolo și dincoace de Prut, pentru ca asemenea crime să nu se mai repete niciodată, dar niciodată. Grigore Vieru a arătat și calea românilor din Basarabia pentru a scăpa de asuprirea rusească și de deznaționalizare. El a scris despre ceea ce era fundamental pentru neamul românesc: despre mama, despre suferinţa neamului românesc, despre cântecele populare româneşti, versuri creştineşti despre pământul românesc şi mai ales despre sfânta noastră limbă românească pe care el dintotdeauna a ştiut-o românească şi nu moldovenească.

Întâlnirea cu poezia românească a fost lumina ce ne-a luminat, spunea el adeseori, auzeam limba noastră cea sfântă cu atâta muzicalitate, apoi citind mari scriitori clasici români ca Eminescu, Goga, Bacovia, Rebreanu, Coșbuc, Sadoveanu, Arghezi, Blaga, apoi mai tinerii Labiş, Nichita Stănescu, Păunescu, Ioan Alexandru, atunci a intrat în sufletul marelui Grigore Vieru definitiv poezia românească, românismul, cum ne spunea în timpul vieţii însuşi poetul.

Președintele Academiei Republicii Moldova, academician Gheorghe Duca, în 14 februarie, de ziua nașterii poetului Grigore Vieru, face o apreciere inedită și anume că începutul anului este cumva emblematic pentru noi, cei aflați pe ambele maluri ale Prutului. Mijlocul lui ianuarie l-a dat națiunii noastre pe marele Eminescu, iar mijlocul lui februarie ni l-a dăruit pe dragul nostru Grigore Vieru.

Frații săi din Basarabia, cinstindu-i memoria, l-au numit împărat. Da, este împărat al românilor și al limbii române, la fel ca marele Eminescu.

Crima mediatică a început încă de la afirmarea lui Grigore Vieru ca mare poet român.

Ziare subvenționate de urmașii NKVD-ului au trecut la atacuri comandate și criminale la adresa marelui român, articole semnate în bună măsură de oameni plătiți din surse dușmănoase neamului românesc. Vina lui, ca și a altor mari scriitori, era aceea că aveau simțire românească.

Grigore Vieru a fost mereu hărțuit, intentându-i-se procese fără număr care i-au șubrezit sănătatea, făcând două infarcte, iar cel de-al treilea fiind și ultimul, dar, așa cum consemnează medicii de la Spitalul din Chișinău, ultimul infarct nu ar fi avut loc, dacă nu ar fi existat cele două infarcte produse de atacul mizerabililor trădători de neam și țară.

Justiția din Chișinău i-a făcut dreptate lui Grigore Vieru, instanțele recunoscând că semnatarii calomniilor sunt cozi de topor docili ai curentului antiromân, jigodii, secături, mortăciuni, așa cum scrie Nicolae Dabija în cartea sa intitulată "Manifest de Unire".

Aceste atacuri barbare la adresa marelui Grigore Vieru i-au șubrezit acestuia sănătatea, moartea lui Grigore Vieru poate fi pusă pe seama acestor asasini care au lovit în simbolul românismului din Basarabia și România. "Mi-au provocat moartea ziarul lui Iurie Roșca, Flux, și cotidianul președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, Moldova suverană". Această hârtie a stat pe masa lui Grigore Vieru câteva luni, înainte de accidentul ce l-a băgat în mormânt. Guvernanții și o parte a presei l-au ucis pe Vieru.

Grigore Vieru vine din suferinţa neamului său, iar visul său măreţ este ca Basarabia să se integreze în lumea românească şi să nu mai fie o provincie rătăcită şi că va veni într-o zi vremea când românii din Basarabia vor fi liberi, nu vor mai fi ameninţaţi şi înfricoşaţi de Siberia de gheaţă, vor veni, într-o zi mare și înălțătoare, definitiv acasă, la ţara lor, România. Dragostea pentru noi românii a fost viaţa acestui mare român.

Acum, în aceste clipe, Grigore Vieru stă la sfat cu autorul "Luceafărului" și-i spune că Basarabia lor și a noastră încă n-a murit, chiar dacă-i mor rând pe rând cei mai destoinici fii  și fiice: Ion și Doina, Ion Vatamanu, Nicolae Sulac, Ușatiuc - Bulgare, Nicolae Costin, Damian, Emil Loteanu, Victor Ciutacu. Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet. El a fost un stegar (Nicolae Dabija, Manifest de Unire).

Prof. Teodor DAVID

Notă: Autorul acestor rânduri a trimis spre Chișinău propunerea înființării unui centru cultural-științific în Chișinău "Grigore Vieru" care să găzduiască și o bibliotecă cu carte românească donată de "Vatra Românească" Filiala Bihor.

 

Biografia lui Grigore Vieru

S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.

A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii "Scânteia Leninistă".

A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967, Revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.

În 1970, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.

În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cârmu.

În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de vineri", cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

În 1981, la editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimâbreanu), în colecţia "Cele mai frumoase poezii", apare o selecţie din lirica poetului sub numele "Izvorul şi clipa", cu o prefaţă de Marin Sorescu.

În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare cartea de versuri "Rădăcina de foc", la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu).

În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac" (Colecţia: Biblioteca şcolarului), iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.