Crăciunul a trecut, dar valul Omicron stă să bată la ușă. Probabil o va face în ianuarie, iar autoritățile se pregătesc să-l întâmpine cum se cuvine. Cu măști, cu școală online, cu restricții de tot felul. Pentru că așa recomandă autoritățile medicale competente.

Sunt convins că aceste autorități numără în rândul lor medici și alți specialiști bine pregătiți. Bine pregătiți pe partea medicală, dar slab pregătiți în ceea ce privește înțelegerea firii umane așa cum este ea, și nu cum este descrisă în cărțile științifice de specialitate. Tocmai de aceea mă feresc să folosesc termenul de „psihologie”. Doar un neștiutor în ale firii umane își poate imagina că cineva ar putea respecta mai mult de câteva săptămâni recomandările sugerate la începutul pandemiei. Vă mai amintiți? „Nu vă atingeți ochii, nasul și gura dacă nu aveți mâinile igienizate. După utilizare masca se îndepărtează ținând-o doar de un fir, se pune într-un recipient care se aruncă și imediat după aceea trebuie să ne spălăm pe mâini. Curățați suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool.”

Deși absolut corecte, eu vă întreb totuși: câți români mai respectă ad literam aceste recomandări? Foarte puțini. O fac persoanele care se știu cu probleme de sănătate și cele temătoare sau anxioase.

Aș vrea să nu fiu greșit înțeles. Nu sunt împotriva unor măsuri de protecție rezonabile. De pildă vaccinarea. Am încredere că firmele de medicamente occidentale și-au făcut bine treaba înainte de a ieși cu vaccinurile pe piață.  Am încredere că autoritățile medicale care au aprobat folosirea lor, au fost de bună credință. Nu cred că îmi voi pierde fertilitatea și nici că mi se va modifica structura ADN-ului ori, cine știe ce alte bazaconii.

Dar aici este vorba de altceva. Despre frica noastră exagerată. Despre frica de moarte, pe care dacă o lăsăm să ne domine, ne va distruge în cele din urmă viețile.

Este pandemie. Un virus gripal până nu demult necunoscut bântuie prin lume. Este firesc ca lumea să se îmbolnăvească. Este, din păcate, firesc ca unii să facă o formă mai severă a bolii și chiar să moară. Sunt impresionante poveștile unor oameni trecuți prin boală. Ori de filmările din secțiile ATI. Ori de eforturile personalului medical.

Dar, nu ne băgați pe toți în aceeași oală! Unii dintre noi suntem dispuși să ne asumăm riscul unei îmbolnăviri. Înțelegem că trecem printr-o situație periculoasă, dar nu acceptăm ca virusul să ne mutileze excesiv viețile.

Și mai este larga categorie a naivilor și infantililor, cei care cred, fie că virusul nu există, fie că vaccinul te omoară. Mă îndoiesc că le faci bine pe termen lung unor asemenea oameni, impunându-le binele cu forța.

O abordare personalizată a pandemiei (în care să i se permită fiecăruia să-și aleagă singur conduita vizavi de boală) mi s-ar părea cu mult mai benefică. Persoanelor temătoare să li se creeze absolut toate condițiile pentru a se proteja, dar și celor care doresc să-și continue normal viețile să li se creeze condiții similare.

Și nu mai închideți școlile! Pandemia, în cele din urmă va trece, dar sechelele psihologice ale unei întregi generații de copii și de adolescenți vor provoca în timp, cu mult mai mult rău decât o face acum Covid-ul.