Zgâlţâită în toate părţile de furtuna Covidului, fulgerată în catarge de explozia energiei şi cu hrana de zi cu zi tot mai scumpă, copaia plutitoare numită ţara noastră-i o comoară pare condusă de un echipaj de piraţi beţi. Căpitanul s-a închis în cabină şi înghite o broască.

 

Până mai săptămâna trecută USR Plus a fost banditul de serviciu care i-a trântit un pumn în meclă Guvernului de l-a lăsat interimar şi total ştirb la ordonanţe de urgenţă. Prin urmare, cu banditul la masă nu se mai poate sta, deşi cu ceva vreme în urmă şi usereul plus a încasat nişte cuţite în spate, prieteneşte, că aşa-i în coaliţie. După o săptămână în care la guvernare nu s-a mişcat un deget pentru cetăţeni, partidele nu s-au căutat, dar s-au luat la mişto pe sticlă, doar Covidul şi-a făcut treaba, depăşind planul la secerat nevaccinaţi, zi după zi raportând recorduri demne de cincinalele ciuruitului din ’89. Fără glumă, se pare că în materie de inteligenţă ţara asta a ales mulţimea (co)vidă, în bonton cu cozile pupătoarelor de moaşte, amatoare de colivă.

Într-un peisaj în care lucrurile se învârt între farsă şi tragedie, nominalizarea lui Dacian Cioloş drept candidat la funcţia de premier din partea USR Plus nu este o lovitură de maestru a celui care a pus-o la cale, poate fi doar un început de banc sec în care Bulă va râde de cineva, în cele din urmă. Desigur, l-a pus să încerce guvernarea cu degetul, în acest reality show de prost gust pentru a-l face de râs, dar este la fel de posibil ca mişcarea să fie doar primul pas pentru a doua numire a lui Gollum, „My precious” guvern minoritar. Asta ascunde o nevoie de blat genetică pe aceste meleaguri, deşi alegătorii, prostiţi de prea multe ori, au cam început să se strâmbe a greaţă la damfurile useliste. Scenariştii care au mizat pe faptul că useriştii nu vor vota moţiunea de cenzură şi se vor întoarce spăşiţi la guvernare sunt în criză de imaginaţie, dar mai au câteva zile să producă ceva. Chiar şi o numire de tip tehnocrat, care să încerce un guvern de uniune naţională, în care tusea şi junghiul să facă pace. Coaliţiile de coaliţii pe aceste meleaguri au avut însă succes doar pe vremea preşedintelui hun Atilla, când vizitele triburilor estice la Bizanţ sau la porţile Romei aduceau galbeni cât zece PNRR-uri la un loc.

Probabilitarea rezolvării crizei politice prin alegeri anticipate este la fel de plauzibilă precum un câştig la loterie pe bune, adică toată lumea ştie că este imposibil, dar joacă mai departe. Totuşi, ele funcţionează precum o sperietoare pentru parlamentari: vor înghiţi cu pumnul broscoi râioşi, numai să-şi păstreze fotoliile călduţe şi privilegiile speciale.

Una peste alta, ţara stă în joc de gleznă şi cu Covidul în gât, privind cu spaimă la iarna care urmează, dar ei plutesc într-o realitate paralelă, într-un film prost, dar cu buget mare, pentru care spectatorii vor plăti cu vârf şi îndesat.