Războiul din Ucraina continuă să fie coșmarul Europei. Criza energetică și criza economică, prefigurate înainte de război, cu alte origini, au fost amplificate de războiul declanșat de Rusia. Tendința e de a pune toate disfuncționalitățile pe seama Rusiei, prin false sau exagerate explicații. Colaborarea Uniunii Europene cu Federația Rusă, cu antecedente în relația Europa Occidentală-URSS, e marele eșec diplomatic al ambelor părți, de la Al Doilea Război Mondial încoace.

Războiul din Ucraina a devenit un test pentru toți. Un test al raporturilor mondiale de putere. Oricum, nu putea rămâne o miză locală între doi protagoniști. Contează cât se implică sau ce atitudine au nu doar Uniunea Europeană, dar și SUA, China, Turcia, Iranul - state implicate într-un mod vizibil, chiar și printr-o neutralitate care e importantă (ca în cazul Chinei). Rusia face o demonstrație de forță, pe fondul ireconciliabilei confruntări dintre Est și Vest. Ideologia sa agresivă instrumentalizează aversiunea față de Occidentul demonizat. Mai mult, în Ucraina vrea să creeze un baraj nu doar militar împotriva NATO, ci și economic și cultural împotriva expansiunii Vestului. Opoziția de forțe, conflictul de putere sunt clădite pe o opoziție de valori, deși Rusia, prin ce are mai bun, și Europa au multe valori în comun, argumente pentru posibile convergențe. A imagina acum o compatibilitate între Rusia și Europa poate fi o erezie compromițătoare, poate chiar revoltătoare. Totuși, ea (compatibilitatea) va trebui imaginată, în cele din urmă. Europa nu are un viitor suportabil (sau sustenabil) alături de o Rusie ostilă.

Ucraina este un teatru de operațiuni încrucișate, subterane, unele invizibile, nu doar un teatru de război vizibil prin cruzimi și încrâncenări. Ucraina nu e singură: o ajută deschis țări din UE, dar și UE în ansamblu. Marea Britanie se implică sistematic și programatic. O înarmează și o finanțează cu sume considerabile SUA. Trimite instrumente, intervine și Turcia. Dar nici Federația Rusă nu e singură: Belarus mocnește, oferă spațiu de mișcare și amenințări, Iranul recunoaște, până la urmă, că a furnizat drone, Coreea de Nord se află și ea în treabă. Toate operațiunile sunt cunoscute, declarate, mai mult sau mai puțin ofensiv. Conflictul s-a extins, dar teatrul de operațiuni a rămas același.

Ucraina a devenit un poligon de încercare, pentru arme mai vechi sau mai noi. S-a transformat într-un experiment, laborator de politici și instrumente de război. Nu ar fi exagerat să o considerăm o victimă a industriilor de armament din Rusia, Europa, SUA, Turcia, Iran. Fără contribuția altora, războiul nu ar fi luat asemenea proporții, Ucraina nu ar fi rezistat atât. S-ar părea că Ucraina nu-și mai aparține. Nici pacea, nici războiul nu mai pot fi deciziile ei; numai ale ei. E evident pentru cei mai mulți dintre noi, pentru orice om rațional, că declanșarea războiului din Ucraina e o mare eroare a Rusiei. Ocazia e însă exploatată de toți cei care vor să scoată de aici un profit. Din această cursă a înarmărilor și a experimentelor, cel mai mult are de pierdut Ucraina. Actorii occidentali și China speră să iasă mult slăbită Rusia, marginalizată și umilită, pierzătoare pe greșelile ei.

Până de curând se făcea elogiul necondiționat al războiului, era interzis a vorbi despre o pace posibilă, despre o negociere probabilă, atât la Moscova, cât și la Kiev, dar și în alte părți. Negociere, dar între cine și cine? Firesc ar fi să sperăm într-o negociere directă Rusia-Ucraina. Dar alții imaginează o altă ecuație de pace: Rusia-SUA, China-SUA, variante aberante prin absența Ucrainei, sau o ecuație cu mai mulți participanți și deci cu mai multe necunoscute, cu un rol tot mai mic al Ucrainei în aceste ipoteze. A vorbi de necesitatea unei negocieri de pace era o opinie considerată o eroare diplomatică, un gând exprimat care poate să ducă la căderea unui ministru. A milita pentru pace la Moscova poate duce la pușcărie.

Încheierea acestui război nu poate fi imaginată până Ucraina nu va fi distrusă în proporție mai mare și până când nu vor fi încercate acolo toate armele proiectate de terți. Ar fi absurd să fie așa, dar mă tem că absurdul face parte din ce în ce mai mult din viața noastră. Propaganda occidentală vorbește de o Rusie înfrântă, în timp ce noi vedem o Ucraină din ce în ce mai pustiită, cu coloana vertebrală (sistemul energetic) frântă.

Care e miza războiului din Ucraina? Pentru Rusia miza e o Ucraină înfrântă, supusă și integrată într-un imperiu fantomatic. Pentru Ucraina – miza e independența sau occidentalizarea (integrarea în NATO și UE). Indiferent de deznodământ, Ucraina va ieși complet distrusă din acest război și va deveni (este deja) o țară pustiită, părăsită de cea mai mare parte din locuitorii săi. Kievul, rămas parțial fără apă, curent și căldură, devine nelocuibil și se pune problema evacuării complete a capitalei. Miza războiului din Ucraina nu mai e Ucraina. Vede sau presupune toată lumea care e miza, din moment ce mai multe puteri occidentale și asiatice își încearcă acolo tehnica de război.

Cine mai poate salva Ucraina? Numai ea însăși sau bunul Dumnezeu. În timp ce Occidentul visează o Rusie înfrântă, noi vedem zilnic o Ucraină devastată.