No, iaca, înflorăsc pomii! Nici nu știi cum treci vrèmè! S-o dus iarna, nu mai ari puteri. Treabî și te apuci dă lucrurili dă primăvară, și-ț pui ce-ț treabî în nilî și-n ogradî. Așè că io cu muiere ne-am andălit dă la Uaradi și-am mărs la casa părintească, la lucru. Că nu sîntem așe nealcoși dă și nu făcem nimica. Locu-i pregătit dă mai nanke, arat, grapat, am mai sapat și cu brîncili, cu harșeu, în ogradî, inghi-i locu mai mic.Vineri am fost, dăpă Bunavestiri, care-o fo fostă joi. N-am fost la besericî, Doamni iartă-ni!

În nilă am pus hiribili, dăpă ce-am sapat gropili, le-am astupat, am gatat iute cu ieli, că n-am pus mulki. Oleacă-i pe dăvremi, că noapte-i frig, d-apu, no, lucrezî cînd poț. Am pus și tenki, on pic, numa dă fert, două-trii șiri, cum s-o vujit. Am avu griji și nu ne lovim la piciori, că ne-om chilăvi ș-om fi ciumpavi. Cucurbiti n-am pus, că-i pe dăvremi, c-am pățît rău mai an, c-or ieșitu ș-or înghețatu. În ogradî am pus ceapa, aiu, petrenjiiu și morocii. Pe multi nu poț faci, că noaptea-i frig.

No, cînd s-o făcutu mniazăza, ni-am gîndit și ne hodinim oleacî, că nu sîntem așe buieci. Vigani am fost c-am gatat, dă-m vine și fișcur. Am băut on pahar dă pălincî, așe și te usturi pă gîrt, am mîncat olecuță dă clisî cu pitî, numa dou-trii daraburi, dup-aciea curichiu cu zamă și tășcoi. Bini-o fost! Trăjem firhongu la oblac și să facî șutic, ne-mburdăm p-on prici și trajem on pui dă somn.

Mai stăm și sîmbătî, ne spălăm hanili, arînjem pîn casî, facem curățănii. Ce-om faci, inghi-om meri cu bolili-aștie? Că nu poci meri nicării. Numa acasî. Așe că duminecî am vinit napoi la Uaradi. Asta o fost tătă isprava. Mulțam la Dumnezo c-am putu faci!

Avem aici un exemplu de vorbire din Bihor, zona Aleșd, satul Hotar, de unde sunt eu născut și unde am casa părintească. E relatarea unei experiențe recente de weekend, o cronică agricolă, un scurt raport despre ce am făcut în primele două zile după Bunavestire. Sunt deosebiri de vocabular față de alte zone (Beiuș, Vașcău, Marghita, Salonta), mai multe sau mai puține maghiarisme, dar pronunția, sintaxa, particularitățile sunt cam aceleași – fapte de limbă ce dau unitatea unui grai local. Teoria lingvistică și dialectală distinge un grai specific regiunii Crișana, care se întinde până la Arad, Ciucea, Zalău și Satu Mare. Bihorul e cam a treia parte din Crișana tradițională. De fapt, un sub-grai în cadrul mai larg al Ardealului, nu radical deosebit la Cluj, la Bistrița sau la Baia Mare.

Mai vorbim bihorenește? Foarte puțin, pe măsură ce se schimbă generațiile. Părinții și bunicii noștri mai păstrează graiul. În Germania, Spania, Italia, cu o mai mare diversitate lingvistică regională, există chiar un orgoliu al dialectelor, o mândrie a specificului local. De ce să nu o avem și noi?

E bine, când ne întoarcem acasă, în sat, să vorbim bihorenește. În alte împrejurări (în oraș, pe stradă, la birou, la școală, în instituțiile publice) nu e recomandabil să vorbim în grai local, pentru că riscăm să fim etichetați, pe bună dreptate, ca „țărani”, în sens rău. Altfel, a fi numit țăran (mai ales dacă ești originar dintr-un sat) nu ar trebui să fie nimic jignitor, pentru că țăran înseamnă: „om de la țară, om al pământului, terian”, derivat de la „terra=pământ”.

Am fost bucuros să văd pe Google că există preocupare pentru păstrarea graiului local. Am găsit o postare cu titlul „Dicționar de vorovire și rostiri din Bihor”, postare realizată de Patricia, pe care o felicit pentru gestul ei frumos. După o listă generoasă de cuvinte specifice (care merită citită), Patricia adaugă în final: „Am vrut să vă aduc aici, în spațiul rece virtual, o comoară din poiana plină de lumină a copilăriei mele. E doar o listă, dar ce emoții ascunse poate să trezească... Poate și vouă, cumva, din întâmplare. Dacă nu, minunați-vă!” Cei curioși vor găsi și alte surprize pe net despre graiul bihorenilor. Iar cei care vor mai mult, pot să meargă la bibliotecă unde vor găsi, pe acest subiect, Antologie de cultură populară bihoreană. Vol. 1. Balade (1979) și Vol. 2 Legende (1980), publicate de Centrul de îndrumare a creației populare, Oradea.

Dau în continuare un text cu explicații, o compoziție proprie ocazională, pentru îmbogățirea experienței lingvistice a celor interesați de păstrarea graiului bihorean.

 

Bihorenisme pe înțelesul tuturor

N-aşi vu şti credi că m-o cota oaricini şi-i spui cum vorovim noi p-aici pă lăngă Uaradi. Avem multi vorbi ungureşti, da nu-i bai: şi iei or luat dă la noi, şi noi luăm dă la ii: porodici (adică roşii), pipărci (= ardei), hir (= zvon), candalău (= sobă de încălzit cu lemne). Ungurii zîc „minten” (pentru „imediat”), da noi zîcem mai fain: „mintenaş”. D-apoi dăstuli vorbi nu ne-ntereasă d-inghi-s, n-avem bai.

Cînd omu-i nervos tari, zîcem că-i „firetec”; dacă-i mândru sau ţanţoş, zîcem că-i „nealcoş”.

Cînd bihoreanu-i acasă, iel stă mai mult pîn „ocol” (=curte), ori mai meri (=merge) pîn nilă (=grădină) şi nu să bagă-n casî numa sara. Să mai hodineşti on pic în tărnaţ (=coridor) sau în tindă, dacă-i pe caldu, ori să uită adormi la umbrî, vara. Amu, direptu-i că mai be cîte-oleacă dă pălincî, da numa dimineaţa, la mniazăzî şi sara, c-altfel nu meritî şi lucrezî. Dac-ai dîn ce trii, mînci curechi (=varză) acru, păsulî (=fasole), carnaţî cu ai (=usturoi), hiribi (=cartofi), clisî (=slănină), pitî (=pîine), moşocornî (=aluat de pîine cu varză sau prune, copt în cuptor), ţăşcoi ori boţî (=sarmale) şi n-ai bai dă nime. Mai întărgăteşti (=alungi) galiţăli (=păsările de curte) dă pă arătură ori dă pă săpătură.

Bihoreanul meri fojot (=merge repede) pănă la vecini, dacă n-ari cu cini ardica (=ridica) on ketroc (=bolovan mare). Zua nu bate lela (=nu umblă degeaba), iar sara tărzău nu umblă pă şutic (=întuneric), mai bini faci marjauă (=se adună în grup), că altfelu îţi vine şi te acheţî (=să te spînzuri) dă suparari, dacî n-ai cu cini vorovi. Da, dorî nu-i bolond, că n-o mîncat ceapa ciorî! Ducă-sî la nevoie tiki baiurili!

Că bini zîci cîntecu:

Măi, Ioani, io şi tu

Şohan n-om vede raiu,

Nici nu-i hie şe-l vedem

Dăpă ce oamini sîntem.

No, vut-ai şti credi? Doamni, fii cu noi, ajută-vî şi vă dă sanatati la tăț.