• Luni: Asta a fost săptămâna în care Puterea a început să dea înapoi. Cu paşi mici, ce-i drept, guvernanţii par dispuşi să facă unele concesii. Însă pedeliştii nu par să înţeleagă că anticipatele sau schimbarea guvernului ar putea fi suficiente pentru Opoziţie, dar oamenilor li s-a căşunat pe Băsescu. Iar el a zis, clar, că nu pleacă. Până una alta, Boc a spus că ar putea fi de acord cu anticipatele. Cu o condiţie însă, acestea să fie comasate cu parlamentarele. Şi, ca să vadă politicienii cât e de hotărât, în aceeaşi zi, premierul l-a demis, în stilul lui Dan Diaconescu, pe titularul de la Externe. Teodor Baconschi şi-a pierdut portofoliul de ministru, în direct şi la oră de maximă audienţă, din Parlament şi prin telefon. Nu poţi să nu te întrebi cine ar face afaceri într-o ţară în care miniştii sunt mânaţi sau adunaţi printr-un simplu SMS?

 

  • Marţi: Parcă niciodată Ziua Unirii nu ne-a găsit mai dezbinaţi. La Iaşi vreo două mii de oameni s-au adunat să-i aplaude pe Ponta şi Antonescu, dar mai ales să-i huiduie pe reprezentanţii PDL. În Capitală, din cei 10.000 de oameni aşteptaţi la manifestaţia care urma să ia cu asalt Guvernul, s-au strâns numai vreo 2.000. Revoluţia s-a stins. Iar! Asta e drama răscoalei din 2012, se stinge mai des decât reuşeşte să se facă vâlvătaie.

 

  • Miercuri: Curtea Constituţională s-a decis, în sfârşit: Legea Fundamentală nu permite comasarea alegerilor. Gurile rele spun şi acum că această înfrângere a PDL poate fi echivalată cu celebra bancnotă de 100 de lei oferită cândva de Ceauşescu revoluţionarilor şi testată acum de regimul Băsescu-Boc. Ce ţi-e şi cu Curtea asta! Când decide şi decizia îi pică bine lui Băsescu, se zice că e călărită de preşedinte. Când procedează invers, Opoziţia o ţine una şi bună că tot şeful statului ar ieşi în câştig. Pe când unii începuseră deja să se întrebe dacă preşedintele mai e în viaţă sau dacă, nu cumva, a fugit, la Chavez, în Venezuela, Traian Băsescu a avut „o intervenţie cu poporul". De fapt, poporul a fost, şi de această dată mai puţin prezent. Preşedintele a decis să vorbească de unul singur, în palat, la Cotroceni. Ehei, unde sunt vremurile în care „suspendatul" se întâlnea cu poporul? Una peste alta, şeful statului ne-a spus că s-ar putea să ne fie şi mai greu şi a promis, vag, că ar fi oarece soluţii, cu condiţia să fim „strâns uniţi în jurul puterii"! Totuşi, moment istoric, Băsescu a recunoscut că mai greşeşte şi el câteodată.

 

  • Joi: Să moară de oftică Ponta şi Antonescu, Dumnezeu e pedelist. Protestatarii au îngheţat de frig prin pieţe, iar televiziunile dau mai multă importanţă ninsorii şi viscolului care au blocat jumătate din ţară decât manifestaţiilor antiprezindenţiale. Cu chestia asta chiar nu e de glumă! Vremea poate fi un influent agent electoral. Ce om serios ar vrea să guverneze o ţară în care le spui oamenilor să stea în casă, că vine vreme de urgie, şi ei, parcă de ciuda guvernului, se iau şi hălăduiesc precum vânătorii de furtună? Orice ar face şi oricum s-ar suci, tot guvernanţii, de orice culoare ar fi, sunt de vină fiindcă urmaşii daco-romanilor s-au stricat de cap într-atât încât, azi, transhumanţa se face, obligatoriu, numai pe vremea cea mai rea.

 

  • Vineri: Dacă hora politică se joacă numai un pas înapoi şi, pe urmă, încă doi, PNL s-a simţit şi el obligat să se mai gândească în ceea ce priveşte demisia tuturor parlamentarilor Opoziţiei din Parlament. După mai multe semnale din eşalonul doi al PSD, pe care liberalii s-au făcut că nu le pricep, însuşi Victor Ponta le-a spus tovarăşilor din USL că evacuarea Legislativului nu înseamnă decât că PDL va rămâne singur şi va face tot ce vrea. Acum să vedem dacă rănile celor care au forţat demisia se vor cicatriza sau orgoliul acestora va face puroi şi, în cele din urmă, va cangrena USL-ul.

 

  • Sâmbătă: Guvernul Boc se clatină. Vicepremierul Marko Bela spune că alegerile ar putea avea loc „cât mai repede". Europarlamentarul PDL Cristian Preda anunţă o „mutare semnificativă": premier independent, guvern politic susţinut de o cât mai largă majoritate, dar nu zice când. Ioan Olteanu cere „soluţii sau demisia guvernului". Cine ar mai putea crede că acest guvern mai are soluţii, altele decât demisia? Să vezi şi să nu crezi! O mână de protestatari e mai puternică decât Opoziţia, unde o mulţime de politicieni nu ştiu decât să dea din gură. Până la urmă guvernul tot nu o să cadă, doar fiindcă pedeliştii nu se vor înţelege asupra soluţiei politice.

 

  • Duminică: Salariile şi optimismul românilor au îngheţat. Natura este, ca întotdeauna, solidară cu poporul. Se anunţă încă o săptămână de geruri cumplite. Premierul Emil Boc, Micul Caporal al Marelui Comandament de Iarnă, promite că nu vor fi probleme cu gazele. Aşa că, românii din zonele lovite de iarnă nu vor îngheţa în case. Dar cine-i mai crede pe politicieni? După principiul: „iarna car şi vara sanie", când un om politic îţi promite că o „să trăieşti bine", n-ar strica să pui la ciorap nişte bani pentru... zile negre. Mai bine să fim noi voioşi! De azi începe Anul Caragiale şi „personaje" avem, har Domnului, destule!

Cetăţeanul surmenat