„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri” - Regele Mihai al României.

Să ne ierţi, Majestate, pentru că nu te-am reprimit acasă atunci când ne-am recăpătat libertatea şi oameni fără Dumnezeu în suflete te-au ţinut pe scara avionului, sau te-au hăituit pe şoselele patriei. Că nu am reuşit măcar să întrebăm poporul tău printr-un referendum dacă nu ar fi cazul să-ţi înapoiem ceea ce ţi-au furat comuniştii: tronul ţării.

Să ne ierţi, Măria Ta, că oameni al căror nume nu merită nici măcar pomenit, te-au ponegrit şi te-au înjurat prin ziare şi la televiziuni în anii democraţiei noastre originale. Că am avut conducători care nu sunt demni nici măcar să-ţi lege şireturile pantofilor şi care nu au înţeles, niciodată, că instituţiile democratice pe care le-au ocupat nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei şi competenţă. Pentru care moralitatea, credinţa şi responsabilitatea faţă de naţiune sunt vorbe goale, iar ţelul lor suprem este îmbogăţirea prin furt şi traiul pe spinarea poporului.

Să ne ierţi, Majestate, pentru că poporul tău a luat calea pribegiei şi astăzi, cei mai în putere români muncesc, se educă şi creează în ţări străine. Să ne ierţi că am luat ţara cu împrumut de la urmaşii noştri şi pe ei i-am alungat din ţară. Ăştia suntem, două generaţii de români ţinute captive în sărăcie şi ignoranţă de o caracatiţă cu rădăcini adânci în nomenclatura comunisto-securistă. O ţară în care voturile sunt cumpărate cu un mic şi o bere, în care urnele vorbesc cu glasul asistaţilor sociali şi al clientelei politice angajată prin stufoasele instituţii ale statului.

Să ne ierţi, Majestate, pentru că nu am reuşit să dăm ţării o clasă politică responsabilă şi dedicată interesului public, gata să servească naţiunea, nu să o jefuiască şi să o ţină săracă. Care nu a fost în stare în aproape trei decenii să unească Oradea de Capitală cu o autostradă. Care vor să schimbe legile în interesul lor, să-şi scape pielea ameninţată de puşcărie, nu în beneficiul curăţeniei morale a naţiunii.

Şi mai iartă-i şi pe ai tăi, Măria Ta, care te-au adus într-un scandal urât, când îţi petreceai ultimele clipe pe acest Pământ. Care ţi-au îndepărtat nepotul de Casă pentru o vină pe care au avut-o din plin şi auguştii tăi înaintaşi: au iubit şi au făcut copii cu amante din popor. Şi ei sunt ai noştri, nu-i aşa?!

Aşa cum spuneai, jurământul tău de Rege a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii, chiar şi pentru cei care s-au dezis de tine.

Cu plecarea ta, Majestate, moare şi Regalitatea în România. Dar ne rămâne reperul moral şi istoric al Domniei tale care este modelul de conducător pe care nu l-am avut în ultimii 70 de ani. Poate că o să ne dai forţa necesară pentru a răzbi în viitor şi a deveni o naţiune reîntregită, o ţară prosperă pentru toţi, în care averile se clădesc pe muncă cinstită, în răstimpul unor generaţii, şi nu răsar peste noapte din paradisuri fiscale.

Aşa cum ne spuneai, cele mai importante lucruri de dobândit de către o naţiune, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Libertate şi democraţie aproape aş zice că avem, cu identitatea şi demnitatea stăm prost, foarte prost. Aşa că avem tare multe de făcut.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!