Către Redacţia ziarului "Crişana" Din cauza unor informaţii ireale furnizate autorului, în articolul "Averea procurorului Meseşan este disputată în instanţă", apărut în 21 februarie 2005, s-au făcut afirmaţii care au lezat memoria domnului av. Meseşan, decedat în urmă cu cinci ani, precum şi imaginea familiei sale. Pentru aceste motive, vă rugăm să publicaţi următoarele precizări: 1. Din anul 1981, soţul meu, Meseşan Vasile, a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Bihor - Oradea, calitate pe care şi-a păstrat-o până la deces şi nu aceea de procuror. 2. Sursa de informare în exclusivitate a autorului articolului a fost Zamfir Elvira, despărţită de fostul soţ în urmă cu aproximativ 35 de ani. 3. Desfacerea căsătoriei a fost solicitată în mod expres de fostul soţ, Meseşan Vasile, motivul încadrându-se în dispoziţiile art. 38 cod fam. coroborat cu art. 613/1 cod. proc. civilă, Zamfir Elvira suferind de o boală incurabilă, evolutivă, conform constatărilor Institutului medico-legal din Cluj-Napoca, afecţiune care "creează tulburări psihice, manifestări paranoice, obsesive, făcând imposibilă convieţuirea între soţi." Prin urmare, motivul real al desfacerii căsătoriei nu au fost "viciile" despre care pomeneşte articolul şi care niciodată nu au fost invocate de către Zamfir Elvira în cursul procesului de divorţ, ori ulterior acestuia. 4. În prezent, ca urmare a stadiului bolii sale, Zamfir Elvira se manifestă prin devieri comportamentale, iniţiind articole şi alte materiale denigratoare pe care le depune inclusiv la instanţele de judecată. 5. Defunctul avocat V.M. a mai fost în timpul vieţii sale victima unor asemenea atacuri "maladive" în legătură cu pretinsa abandonare a fiicei sale, sursa de dezinformare fiind tot Zamfir Elvira, pronunţându-se, în acest sens, de către Judecătoria Oradea, sentinţa civilă nr. 5998/1981 - dosar nr. 6314/1981 - prin care s-a instituit obligaţia publicării unei replici referitoare la un articol cu caracter denigrator apărut în presă, hotărâre prin care se reţine, de asemenea, cu autoritate de lucru judecat, boala psihică de care suferă fosta soţie, precum şi interesul manifestat de către defunct pentru fiica sa handicapată, pensia de întreţinere fiind achitată lunar, în mod regulat. 6. În calitate de tată, defunctul avocat V.M. a fost acela care a supravegheat şi asigurat - alături de soţia sa - confortul material şi locativ atât al fiicei sale, cât şi al numitei Zamfir Elvira. 7. Niciodată, timp de 42 de ani, nu s-au sustras obligaţiei de întreţinere pe care a avut-o faţă de fiica sa, urmărind satisfacerea intereselor şi nevoilor specifice ale acesteia. 8. Până la vârsta de 14 ani, fiind un copil cu handicap, a încercat instituţionalizarea în şcoli speciale de recuperare, pe perioade limitate de timp, dar fără rezultate. Acest mijloc specific de recuperare nu înseamnă abandonarea. Condamnabil ar fi fost dacă nu s-ar fi încercat şi o asemenea modalitate benefică bolnavului, instituţionalizare care presupunea, în mod obligatoriu, acordul ambilor părinţi (inclusiv al mamei). În timpul vieţii, a manifestat interes pentru asigurarea unui confort şi siguranţa pentru fiica sa. În acest sens, o dată cu transferul din judeţul Sălaj la Oradea, a întreprins toate demersurile pentru a-şi aduce fiica la Oradea, în scopul supravegherii ei permanente. 9. Fiica împreună cu mama sa au locuit - şi locuiesc - într-un apartament confort I, pe care, după anul 1992, tatăl l-a achitat din banii săi, în favoarea fiicei. Deci, apartamentul nu a fost plătit cu ajutorul părinţilor fostei soţii, care, de altfel, sunt decedaţi de zeci de ani. 10. Din punct de vedere material, fiica are condiţii asigurate şi după decesul tatălui, acesta lăsând-o în siguranţă deplină, în plus, bolnava beneficiind şi de protecţia legilor pentru persoanele cu handicap şi nevoi speciale. 11. Cât priveşte moştenirea, pe rolul instanţei există un proces succesoral, singurul care va hotărî ce şi cât i se cuvine fiecărui moştenitor, potrivit probelor administrate.