Președinția statului nostru a constituit recent un colectiv complex de specialiști, în mare parte format din istorici, care să pregătească acțiunile dedicate aniversării unui veac de la marea împlinire din 1918 - formarea statului național unitar român.

Sunt convins că „Programul” festivităților va cuprinde o paletă largă de manifestări științifice și politice, atât pe plan intern cât și internațional. Ele vor trebui să înmănuncheze toate forțele naționale, indiferent de culoarea lor politică și generațiile de cercetători români. În cadrul acestui „Program național” trebuie să se organizeze activități la toate nivelurile: comună, orașe, județe, până în Capitala țării, în Centrele Institutului Cultural Român, ambasade și consulate din străinătate, în școli, instituții culturale și științifice, până la Academia Română și Academia Oamenilor de Știință din România, în structurile organizatorice ale bisericilor naționale românești ortodoxe și greco-catolice, deopotrivă.  Festivitățile vor trebui să facă un inventar al etapelor social-economice, culturale și politice parcurse de națiunea noastră de-a lungul celor o sută de ani, cu momentele sale de evoluție și modernizare și cele de stagnare, chiar regres în urma războaielor mondiale, a unor calamități naturale și politice. Mersul ascendent al societății românești este totuși evident, fiind datorat eforturilor oamenilor de rând, a elitei majore intelectuale și unor personalități politice. Toleranța tradițională a neamului românesc a permis dezvoltarea și afirmarea economică, politică și culturală a minorităților naționale din țara noastră, cultivarea limbii, religiei și tradițiilor fiecăreia. Unele sincope în relația majoritari - minoritari, chiar regretabile, au apărut sub presiunea marilor puteri ale momentului și împotriva firii românului. Dacă întotdeauna românii au fost călăuziți de ideea că „popoarele pot și trebuie să trăiască nu numai unul lângă celălalt ci, mai ales unul cu celălalt, într-o pașnică și rodnică colaborare” (Apud Victor Jinga, Problemele fundamentale ale Transilvaniei, Ed. Astra Brașov, 1945), cei care gândesc altfel, neeuropean, care ne pângăresc sărbătorile naționale, deși sunt veniți, aduși și acceptați de noi în spațiul nostru etnogeografic - ar trebui să-și abandoneze neliniștile fără acoperiri reale, artificial induse în propriul mental, de o mână de neadaptabili din țară și străinătate.  Am aflat din mass-media că trei mari orașe ale țării vor primi titlul de „Capitale ale Unirii”. Este vorba de Iași - Capitala României în anii Primului Război Mondial (XI 1916 - XI 1918), în tragica și eroica perioadă a retragerii și rezistenței în Moldova, Bucureștiul - Capitala tradițională a românilor din 1862 până astăzi, Alba Iulia - orașul în care la 1 Decembrie 1918 s-a definitivat Marea Unire, iar în 1922 Regele Ferdinand și Regina Maria s-au încoronat oficial ca suverani ai României Întregite. Cred, sunt chiar convins, că încă trei mari orașe ale țării ar trebui să fie onorate cu titlul amintit mai sus. Este vorba în primul rând de orașul nostru, Oradea, unde la 29 septembrie/12 octombrie 1918 s-a redactat cunoscuta „Declarație de independență” a Transilvaniei care statua Unirea cu Vechiul Regat, citită în Parlamentul ungar de Alexandru Vaida-Voevod câteva zile mai târziu, moment politic excepțional, unic, care a declanșat procesul de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Apoi, Aradul, de unde Consiliul Național Român Central - un veritabil guvern revoluționar român, a organizat și condus activitatea pentru pregătirea documentelor aprobate în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și întrunirea românilor în Cetatea lui Mihai Viteazul - primul unificator al pământurilor noastre. Nu în ultimul rând Sibiul, sediul pentru un an al Consiliului Dirigent și Marelui Sfat Național Român - Guvernul, respectiv Parlamentul Regional al Transilvaniei, instituții menite să realizeze integrarea treptată a provinciei în cadrele statului român, din punct de vedere administrativ, juridic, social-economic și cultural. Desigur mai sunt încă trei locații urbane care s-au înscris în 1918-1919 în istoria noastră și a Europei. Pentru moment nu cred că factorii politici astăzi în fruntea lor ar accepta titlul de „Capitală a Unirii Românilor”. Este vorba de Chișinău și Cernăuți, unde în 27 martie/9 aprilie, respectiv în 15/28 noiembrie organismele politice ale celor două provincii românești, în a căror componență au intrat și reprezentanții  minorităților naționale ce trăiau alături de majoritatea românească, au votat Unirea cu Regatul României. Dacă astăzi la Chișinău noul președinte român, dar filorus declarat, este împotriva propriilor concetățeni, Ucraina europeană ultranaționalistă nu este în stare să înțeleagă istoria Bucovinei. Budapesta ar merita un titlu identic, deoarece aici la 18/31 octombrie 1918, după discursul lui Vaida-Voevod rostit în Parlamentul ungar, se constituie Consiliul Național Român Central, format din câte șase reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat, Secția Română. Acesta se va retrage la Arad, în următoarele zile, simțind nevoia sprijinului fizic și moral a românilor pentru a-și îndeplini misiunea istorică. Pe de altă parte, Budapesta intră în istoria Europei democratice datorită eliberării ei, în august 1919, de către Armata Română, care lichidează dictatura bolșevică a lui Kun Bela. Aceasta amenința aruncarea Europei într-un război civil sângeros, după modelul a ceea ce se petrecea atunci în Rusia Sovietică. Sunt numeroase dovezi scrise și fotografii  de epocă din care rezultă ușurarea sufletească, chiar bucuria locuitorilor Budapestei de-a fi scăpat de dictatura roșie a conaționalilor lor, de-a li se asigura liniștea personală și garanta proprietățile în fața jafurilor venite din partea soldaților bolșevizați și a lumpenproletariatului. Mai mult, populația de rând a urbei va beneficia de hrană gratuită oferită de bucătăriile de campanie ale Armatei Române. Oare actualul guvern ultranaționalist al lui Orban va accepta să transmită României recunoștința sa în numele înaintașilor de la 1918-1919? Cum mâine, 8 decembrie a.c., la ora 11.30, în Sala de Conferințe a Bibliotecii Universității, va poposi, din nou, Acad. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, un vechi și stabil prieten al Oradiei, pentru lansarea unei noi cărți, sunt sigur că va accepta și transmite instituției prezidențiale de la București propunerea ca Oradea, Aradul și Sibiul să fie recompensate pe drept cu titlul de „Capitale ale Marii Uniri”. Domnia Sa este membru important al Comisiei prezidențiale însărcinate cu pregătirea Serbărilor Marii Uniri.