Titlul sub care intervin, din nou și din nou, în problema politică pe care de peste treizeci de ani a face UDMR în țara noastră - este o veche zicală românească născută, cu secole în urmă, în lumea satului nostru tradițional și ancestral. Ea a putut să fie adoptată și de alte popoare din Balcani și Centrul Europei, după cum și noi am putut-o prelua din același spațiu etno-geografic complex colorat lingvistic și mental.

În orice caz, ea semnifică o hotărâre luată într-o problemă, uneori de viață și de moarte, după o lungă experiență, după multe cedări în fața comportamentului unor vecini de alt neam sau condiție socială. După multe umilințe și nedreptăți, în pofida răspunsului bazat pe pacificare, dorința de înțelegere și coexistență a românului oferit vecinului de alt neam și religie –venea momentul în care „s-a umplut carul”! Atunci izbucneau flăcările revoltelor medievale, revoluțiile moderne, răsturnările politice ale epocii contemporane. Cu alte cuvinte, logica românească atinsese limita acceptabilă peste care nu se mai putea trece. Deci la acțiune, pentru că sentimentul național și Țara Românească era în pericol de-a fi călcate în picioare și aruncate în aer, distruse, dezmembrate, șterse de pe harta pământului.

Recenta decizie a Organizației Județene PNL Satu-Mare de-a demisiona din toate funcțiile de consilieri și primari comunali, orășenești și județeni, de-a renunța la celelalte funcții din administrație care le revenea din algoritmul coaliției de la putere - având în vedere politica locală a UDMR evident antiromânească, jucând la două capete - Budapesta - București, a surprins o parte a opiniei publice românești din țară, inclusiv guvernul de la București.

Cei care cunosc realitățile politice din Sătmar, locuitorii județului, specialiștii în Istorie, relațiile politice și economice, cultură - învățământ, religie - sunt mai puțin surprinși de semnalul de alarmă dat de liberalii locali, în frunte cu parlamentarii lor.

Sunt convins că există o lungă listă de nedreptăți pe care conducerea udemeristă a județului Satu Mare (prefect, președintele C.J., primarul din Satu-Mare, Carei ș.a., majoritățile udemeriste din consiliile locale a multor așezări) le fac de peste trei decenii, împotriva românilor. Uneori în conivență cu reprezentanții români din alte partide cu care fac afaceri pentru propria lor îmbogățire. Unde este unitatea românească? Budapesta are grijă să o submineze!

Știe țara și guvernul de la București despre mașinațiunile Prefecturii și Primăriei Satu Mare, de acum câțiva ani, când s-a încercat schimbări abuzive în amplasamentul statuii lui Vasile Lucaciu din centrul municipiului? Simbolul luptei naționale a românilor sătmăreni trebuia mutat într-o altă locație, marginală, repus pe un soclu la limita pământului, dacă se putea chiar îngropat în pământ, să i se piardă numele și imaginea.

Dar la Carei, unde 25 octombrie 1944 este aniversat doar de câteva organizații cultural-patriotice românești, Primăria UDMR-istă implicându-se mai mult de formă. Dovadă starea fizică a momentului prin care chiar comuniștii aniversau eliberarea ultimei palme de pământ românesc furat prin Dictatul de la Viena, iar indirect ziua de naștere a Regelui Mihai I al României pe care Armata Română a omogiat-o prin eliberarea Careiului în 1944.

Ce să mai vorbim de conținutul educațional din școlile  pur maghiare din județ (fenomen generalizat la nivelul întregii Transilvanii) unde Inspectoratele Școlare Județene nu mai știu câtă Limbă și literatură română, Istorie și Geografie a României nu se mai predau. Apoi, în locul lor ce alte materii se mai predau și cum anume?

De o bună bucată de vreme, parte din studiile publicate în Anuarul Muzeului Județean de Istorie-Etnografie, Artă, Restaurare și conservare Satu Mare sunt publicate numai în limba maghiară. Este o cale subtilă, democratică și europeană pentru a se trece la un bilingvism oficial în această parte a României, ulterior extinsă la nivelul Transilvaniei?

Ce să mai vorbim de jocul pe care-l fac bisericile istorice maghiare, exact ca în perioada interbelică!

Demografia zonei poate fi un alt subiect a discuției. Până în 1918-1919 statul maghiar a desfășurat o dură politică de maghiarizare nu numai a șvabilor și rutenilor, chiar a unei părți a românilor greco-catolici pentru care au înființat Episcopia de Hajdudorogh, prezentată ca forum religios al maghiarilor greco-catolici. În România Întregită, pe lângă înființarea de școli românești pentru români, de școli în limba germană pentru șvabi - cu rezultate pozitive în demaghiarizarea zonei, anii 1940-1944 anulează aproape toate rezultatele interbelice. După 1945, timp de 10-15 ani, după unele cercetări chiar până în anii ’70, majoritatea liderilor locali în funcții de decizie (prim-secretari, secretari cu propaganda la PCR și UTC, primari în comune mixte demografic) fiind maghiari - au dus o politică antiromânească. Remedierea situației în anii 1972-1989 a fost anulată după 1990.

Nu întâmplător județul Satu-Mare, alături de Covasna, Harghita și Mureș, stă în atenția guvernului Viktor Orban prin finanțări în economie, cultură, sport. Se reia proiectul Horthy Miklos din anii ’30 de penetrare a Transilvaniei din nord-vest prin Sălaj, Cluj, Turda spre Țara Secuilor. De pe această direcție principală interesele Budapestei se vor extinde spre nord și sud, respectiv Maramureș și Bistrița-Năsăud, Alba – Hunedoara – Sibiu - Brașov, apoi în Vestul românesc (Crișana și Banat). Nu este un semnal alarmist, naționalist-extremist cum ar fi putea fi etichetat. Sunt planuri mai vechi hungariste interbelice, reactivate în noile conjuncturi internaționale, de la o Rusie leninisto-stalinistă și Ungarie horthystă, la Rusia lui Putin și Ungaria lui Viktor Orban. Epoca: Hrușciov-Brejnev-Gorbaciov, respectiv Kadar Janos și urmașii - a fost un interludiu la fel de periculos, când Dej și Ceaușescu au reușit să-l blocheze. Dar, astăzi cine mai este în stare să-i pună piciorul în prag?

Reacția guvernului de la București față de avertismentul liberalilor sătmăreni a fost mizerabilă. Totul este frumos în coaliția PNL-PSD-UDMR. Umilințele pe care liderii UDMR din Guvernul României le-au lansat națiunii române în spațiul public, de la Tușnad până la trecerea cu vederea a campionilor mondiali și europeni din natație, canotaj, tenis de masă, chiar tenis de câmp - nu sunt suficiente pentru divorțul politic de UDMR? O astfel de decizie necesară și logică ar trebui pregătită în forumurile UE exploatând politica proputinistă și rasistă a Budapestei, la care s-a asociat UDMR. Ce face diplomația românească? Poate dl. Aurescu o fi neam de sânge cu dl. Răzvan Ungureanu?

Liberalii sătmăreni au lansat bătălia pentru Transilvania ca parte componentă a României, așa cum s-a votat la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Este vorba de un transilvanism românesc sănătos care se opunea transilvanismului nociv autonomist al unui grup restrâns de români cumpărați (gen. Sabin Gherman, inclusiv useriștii) sprijiniți din umbră de UDMR, alte partidulețe maghiare - sub dirijarea Budapestei.

Ce înțeleg miticii  noștri din București, în general regățenii? Dacă nu înțeleg nimic, o să se vadă în timp (ferească Domnul!) că România Mică fără Transilvania nu valorează nimic. Mai mult, Bucureștiul ar trebui să intre mai serios în jocul politic european și mondial pentru a recupera Basarabia și chiar Bucovina de Nord!

 

PS. Bihorul liberal nu are nevoie de UDMR în conducerea Oradiei și județului. Totuși, dl. Ilie Bolojan ar trebui să renunțe la câțiva consilieri aparținând altor mici partidulețe maghiare care, chipurile, se opun UDMR, și să-i înlocuiască, eventual, cu unguri care țin la România.

Social-democrații bihoreni, care nu contează în conducerea locală și județeană, ar putea să ia exemplul PNL Satu Mare. Să denunțe coabitarea la vârf a PSD cu UDMR. Numai astfel vor reuși să recâștige, în 2024, terenul pierdut în Bihor. Altfel mor politic.