Deputatul suedez Kent Ekeroth a anunţat că, peste câteva luni, când îşi termină mandatul, se va muta în Ungaria. Din punctul său de vedere, cel mai tare argument al ţării vecine e absenţa emigranţilor de origine arabă. Dar, dacă numai despre asta e vorba, putea să vină foarte bine şi la noi.

* Umblă vorba că, abia ieşit din puşcărie, Dan Diaconescu se vrea la preşedinţie. Fostul lider al PPDD îşi adună ortacii şi activiştii cărora, ce ironie!, le promite rezolvarea problemelor pe care le au cu justiţia, în schimbul implicării electorale. Pe de o parte, e clar că domnu’ Dan s-a specializat în anii de „facultate”, pe de alta, nu mai miră pe nimeni faptul că toţi infractorii vor înapoi în politică. Judecând după „fauna” care se perindă pe la televiziuni şi chiar prin saloanele oficiale, această „şcoală a vieţii” pare să fi devenit un fel de supracalificare obligatorie politicianului autohton. * Cioloş şi-a făcut partid. După cum a mers cu înfiinţarea, încet, ardeleneşte, sunt ceva speranţe ca, în vreo 16 ani, să ajungă la Putere. Şi asta nu e tot. Abia a scos capul în lume, că liberalii au căşunat pe el, mai ceva ca pesediştii. Grea viaţa în opoziţie! Ciolanu-i ros şi de piele, numai os. * Dacă Miron Cozma ia pensie de „victimă a mineriadelor”, de ce Gelu Voican Voiculescu n-ar putea fi director al Institutului Revoluţiei?! Că doar el a făcut-o. Ce dacă tocmai e judecat pentru „crime împotriva umanităţii”, comise cu prilejul aceloraşi „evenimente”? Lovitura „de palat”, asta mai nouă, de la Institut, a fost pusă la cale pentru buna gestionare a unor dosare care i-ar putea înfunda pe unii ca: Iliescu, Roman, Voiculescu însuşi... * Ministrul Culturii, George Ivaşcu, şi-a delegat atribuţiunile de serviciu către un secretar de stat. El a rămas cu patalamaua şi, evident, cu „obligaţia” de a îşi ridica salariul. Faptul că „adjunctul” gestionează toţi banii ministerului spune totul despre implicarea domnului ministru. Sau, dacă vreţi şi alte argumente, aruncaţi un ochi către calendar. A trecut un sfert din anul Centenarului şi din Capitală nu se vede, nu se aude nimic. Doamne, să nu-l ratăm şi pe ăsta, că nu mai avem parte de altul decât peste o sută de ani! * Consiliul Judeţean Alba a plătit 11.000 de euro pentru ca cineva să scrie, în cinci luni de zile, 161 de textuleţe pe reţelele de socializare. Înainte să săriţi în sus şi să spuneţi că e prea scump, amintiţi-vă vorba aia veche care zice că „Obrazul subţire cu cheltuială se ţine”. Da’ obrazu’ gros? * Ceea ce era de demonstrat! Udrea nu mai vine în ţară. Cel puţin aşa a dat de înţeles, că nu e dispusă să facă puşcărie „pentru un popor de idioţi”. Ca să îţi permiţi să spui asta, trebuie să ai în urmă şi o operă precum cea a lui Petre Ţuţea. Deşi susţine că a fost „cel mai bun ministru pe care l-a avut această ţară”, Nuţi nu se poate lăuda decât cu operaţiuni. Probabil frauduloase. * Gluma anului. Ţara în care mai sunt sute de şcoli cu buda în curte intră în epoca „guvernării digitale”. Riscând să fim puţin scabroşi, asta ar putea să însemne că, la respectivele stabilimente, nu se va mai găsi nici măcar hârtie igienică?! * Camera Deputaţilor cumpără servicii de zbor, pentru o durată de numai opt luni, la „doar” 2,4 milioane de lei. Se vântură aleşii noştri de mama focului! Şi, vorba aia, „Scump, dar...” nici nu face! * Încă o dovadă, irefutabilă, a faptului că statul paralel există. Îngrijorat de evoluţia preţurilor şi a inflaţiei, preşedintele Iohannis s-a întâlnit cu premierul Dăncilă şi cu ministrul Muncii, dna Vasilescu. Nu numai că prim-ministrul l-a contrazis pe preşedinte, spunând că, în România, desigur de când cu guvernarea pesedistă, umblă câinii cu covrigi în coadă, da’ l-a făcut şi mincinos. Vasilica Dăncilă susţine pur şi simplu că declaraţiile de presă făcute de şeful statului în urma întâlnirii, care vorbeau despre o reală îngrijorare în ceea ce priveşte puterea de cumpărare a românilor, sunt cu totul altceva decât s-a discutat în realitate la întâlnirea de la Cotroceni. Şi, ca argument forte pentru faptul că Guvernul e stăpân pe situaţie, Viorica a adus faptul că, pentru a stăpâni evoluţia preţurilor, se fac „verificări permanente în pieţe”. Asta da vigilenţă, jos pălăria! * Însă, vai!, în aceeaşi zi, prima doamnă a Guvernului României a dat cu bâta-n baltă, spunând, în faţa Parlamentului, că totuşi lucrurile nu merg aşa cum ar trebui. Doamna Dăncilă a zis, textual, că programul de guvernare PSD-ALDE „nu a făcut bine României”! S-o crezi şi, dacă da, când? Noroc că nici Dragnea n-o ia în serios. Altfel, după o asemenea afirmaţie, ar fi fost obligat s-o demită. * Fostul ministru al Finanţelor, Ionuţ Mişa, mai nou şef peste ANAF, s-a scăpat şi el. Cică anul viitor o să aducă nişte creşteri la biruri, pentru „suplimentarea planului de încasări”. Hooo, băi, că deja luaţi, cu două mâini, cât aţi dat cu un deget! * A trecut şi Paştele. Pentru unii mai bine, pentru alţii mai greu. O parte a bugetarilor, evident, cu parlamentarii în frunte, şi-au primit banii în avans, alţii nu. Pensionarii nici atât. Însă măsura nu e decât o dovadă a grijii pe care premierul Dăncilă o poartă celor care au muncit pentru ţara asta. Cică nu le-au dat pensiile în avans ca să nu intre în criză de bani luna viitoare. Aferim, madam! Asta înseamnă să ai grijă de popor. * Se spune că, atunci când vrea să râdă de tine, diavolul îţi ia minţile. Nu de tot, numai din când în când, atunci când nici nu te aştepţi. Se pare că până şi marele Ion Ţiriac a picat în jocul Necuratului, care l-a făcut să spună că: „România nu e o ţară coruptă. Asta e doar o percepţie moştenită. Corupţie există în toată lumea”. Aşa e. Nici politicieni penali nu avem, nici şpăgi nu se dau pe nicăieri, nici nu se fură la lege, „Noaptea ca hoţii”; avem, în schimb, autostrăzi şi spitale de stă lumea ţeapănă să se uite la ele... Băi, ce bine o ducem, şi noi, popor ingrat, cu percepţii istorice, dar grav deformate, habar n-avem! Ruşine să ne fie, nici că merităm astfel de conducători! Un bir al recunoştinţei, pentru că ne fac hatârul de a ne suporta, care să ajungă la ei sub forma a încă unei pensii speciale, se impune de urgenţă. * Exagerez oare? Ia vedeţi! Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a propus ca incompatibilităţile şi situaţiile de conflict de interese, care îi privesc pe aleşi, să nu mai fie sancţionate, dacă nu sunt descoperite în termen de trei ani de la încetarea mandatului. Adică, pe româneşte, „Hoţul neprins e negustor cinstit”. Asta da morală! Furaţi, băăăi ! Pe urmă, scapă cine poate. * Ponta s-a autodetonat! Ce-s chermezele de la Oprea de-acasă, ce-s şoricii roşi în curtea SRI, ce-s chiolhanurile de la K2? Zero! Cârlanu’ zice că a jucat tenis cu „un important lider de azi al PNL”. Atât de mare, că nici nu vrea să zică despre cine e vorba. Vezi, Doamne, „Persoană importantă, nu spui cine”. Şi, ca un făcut, a doua zi, Ludovic Orban iese la jogging în parc, să-i arate poporului cât e el de sportiv. Însă fapta devine cu adevărat gravă dacă aflăm cine a fost băiatul de mingi. Să fi fost Dragnea, Coldea, Koveşi...? Că, cică, erau şi ei pe acolo. Oare în ce poziţie, „la serviciu”? * Parlamentarii discută serios despre introducerea pedepselor cu executare în weekend sau la domiciliu, asta inclusiv sau mai ales (de ce nu?) pentru faptele de corupţie! Cu alte cuvinte, fură la foc continuu şi execută la F.F., foarte confortabil. Aici ar trebui, neapărat, adăugată şi precizarea că, pe lângă acest regim extrem de dur, politicienii vor ispăşi la locul de muncă. Ce s-ar face ţara fără ei? * Dandanaua cu pensiile şi salariile de Paşte, date  pe sprânceană, după modelul social-democrat, a mai scos o bubă pe obrazul guvernării. Executivul a cerut, prin Monitorul Oficial, bani pentru un minister care a încetat să existe în urmă cu trei luni de zile, cel al Dialogului Social! Dincolo de faptul că avem în faţa ochilor dovada clară că, de când a fost pus în subordinea Parlamentului, Monitorul nu poate decât să lucreze mai prost, rămâne întrebarea: unde o fi ajuns purcoiu’ ăsta de bani, la puşculiţa partidului? * Ştiaţi că? De la muncitorii de întreţinere, până la directori generali, angajaţii Parlamentului beneficiază de un „spor pentru condiţii vătămătoare de muncă”. În cazul şefilor cei mari, cum altfel?, acesta poate ajunge până la 3.000 de lei pe lună. Chestia asta e chiar o măsură cât se poate de justă. Imaginaţi-vă că ar trebui să vă frecaţi, zi de zi, coatele de toţi schematorii şi derutaţii! Să-i vezi pe ăştia, de luni până vineri, opt ore pe zi, chiar poate dăuna grav sănătăţii. *

Dăncilă Prepeleac