Cum să nu iubeşti România, vorba aia, „mereu surprinzătoare”? Suntem numa’ buni de Cartea Recordurilor. Avem: guvern fără miniştri, premier politic fără partid şi e prima dată în istorie când o formaţiune politică depune moţiune de cenzură împotriva propriului prim-ministru.

Ah, şi ar mai fi ceva! Să presupunem că Grindeanu îşi încropeşte un cabinet, care o să fie programul de guvernare, cel al PSD? * Stai, că nici cu ceilalţi nu mi-e ruşine. Să vezi cine a făcut evaluarea guvernului! Darius Vâlcov. Da, da, ăla de a fost săltat de poliţie că lua şpăgile cu punga de leu şi îşi pitea tablourile scumpe în cavoul familiei! Sigur are, în groapă, şi fotografia de grup a Guvernului Grindeanu. Că doar el i-a pus cruce, nu? * Ca în orice scandal, mai scapă şi vorbe negândite. Olguţa, drăguţa, a zis: „Toată lumea ştia că acesta e un guvern de tranziţie”. Aha! Adică Dragnea chiar crede că va fi premier. Dacă nu direct, prin reprezentant. * În scandalul anului, adevărul e undeva la mijloc. Preşedintele PSD lucrează după principiul: „Io te-am făcut, io te omor”. Iar premierul are şi el dreptate să-i spună lui Dragnea: „Tu ai făcut guvernul, tu răspunzi, tu să demisionezi”. * Să vedeţi guvernul ăsta nou, Grindeanu II! Toţi o apă şi-un pământ. Ponta plagiatorul, Geoană călătorul, Rus la Interne sau la apusul carierei? * Tare de tot. Mare mirare că pe Vanghelie nu l-au chemat încă. Da’ vine el şi neinvitat. Cum ar fi să-l pună la Dezvoltare? Ministrul „care este”. Ce mai poveste! * Aşa careu de aşi cerea contramăsuri urgente. Deci cineva l-a propus pe Daea premier din partea lui Dragnea. „Sunt spontan. N-am timp să mă gândesc la ce spun”. E clar, da? Cu el stabilitatea guvernului e asigurată. Fiindcă nu pricepe nimeni ce spune, nimeni nu va face nimic. * Ar mai fi şi alţi doritori. Senatorul Scarlat Iriza, de la ALDE, a rupt rândurile partidului şi s-a oferit voluntar să ia şi el un minister în echipa Grindeanu. O să ia... peste bot, de la Tăriceanu, pentru încălcare de consemn. Dar trebuie să-l înţelegi. Când mai pupă el şansa de a deveni ministru, fie şi într-un guvern fantomă. *Unii zic că, în seara demiterii sale, la conferinţa de presă, Grindeanu ar fi fost zdravăn parfumat. Normal! Îţi trebuie ceva curaj să-l înfrunţi pe Dragnea. Măcar trei deţuri. * Poate, totuşi, nu era decât beţia puterii. Simţea, pentru prima dată, cum e să fii la butoane, de unul singur. * Ce nu ştie viitorul fost premier e că nu are nicio şansă în faţa partidului-stat. Nu l-a cunoscut pe Dan Bălaş, fostul prefect de Bihor. Şi el a crezut că poate să rămână în funcţie împotriva voinţei partidului. * Ruşii o dau pe Ana Birchall premier. Un bun profesionist. Vă mai amintiţi filmuleţul care a scos-o, temporar, din viaţa politică acum nişte ani? Dacă secvenţa apare iar? * Carmen Dan, Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, următorii premieri din mâneca lui Dragnea. Are el o slăbiciune pentru femei profesioniste... * Dar dacă tot circul ăsta a fost pus la cale numai şi numai pentru a ne face să uităm că salariile nu mai cresc aşa cum ne-au promis Dragnea şi Grindeanu? * Preşedintele PSD zice că noul premier trebuie să fie „nebun de harnic”. În contextul politic creat chiar de partid, trebuie să fie nebun de-a binelea. * Alte banalităţi cotidiene * Zilele astea, fostul şef al SRI, George Maior, a fost audiat la comisia de anchetă pentru alegerile din 2009. Ambasadorul le-a dat cu flit parlamentarilor. Da, a fost la Oprea, fiindcă îi e prieten. Deci el se vede cu cine vor muşchii lui. La o adică putea să-l întâlnească şi pe Bin Laden, nu? No, cum ar zice Firea, şi ăsta are spate! * S-a aflat că beizadeaua de la Vaslui, care a ajuns prefect pe mâna lu’ tata socru, are în palmares şi o amendă penală. Deci, logic, dacă Popică poate fi prefect, tătică, Daddy, Dragnea poate fi şeful lui, adică prim-ministru. * Bogdan Udroiu, consilier PSD din Mioveni, a făcut scandal într-o cârciumă. Luat pe sus de poliţie, alesul local a făcut un gest la care nimeni nu s-ar fi aşteptat. Şi-a scos toate hainele de pe el. Faţă de şefii lui, de la Bucureşti, el a dovedit lumii că nu are nimic de ascuns. * Bâlba săptămânii. Total defazat, preşedintele PMP, Eugen Tomac, anunţă intrarea UDMR la guvernare. Cu Dragnea sau cu Grindeanu? Ce, parcă mai contează?! Fie şi gura lui vitează. * Adjunctul şefului de post din Coţofeni, Marius Jipea, a dat de veste că are de vânzare un proiectil de artilerie. Muniţia, din cel de al Doilea Război Mondial, fusese găsită de un ţăran pe câmp. Pentru acest obiect, antichitate de o valoare explozivă, poliţistul cerea, în glumă, zice el, 5.000 de lei. Deci bancurile cu poliţişti au fost, sunt şi vor rămâne adevărate! * 27 de ani mai târziu, dosarul primei mineriade ajunge pe masa instanţei. De bună seamă că „sistemul” şi-a propus să-l lase pe Iliescu să-şi pape pensia liniştit. Nici acum bătrânul activist nu pare să fie foarte îngrijorat. Mai are până la executare şi, pân’ se judecă, tot moare. * În fond, uite, aflat după gratii, Adrian Severin şi-a descoperit vocaţia lirică. Oricât de proastă ar fi, poezia e totuşi o ocupaţie mai onorabilă decât traficul de influenţă în Parlamentul European. * Vanghelie: „Eu mi-am făcut partid, dar n-am plecat niciodată din PSD”. Uite că se poate şi cu... carnet de partid, şi cu sufletu-n rai! * PSD nu are probleme doar cu guvernul. Primarul din Bustuchin, Ion Ciocea, fost coleg cu Dragnea, a dat partidul în judecată. Convins că, dacă n-ar fi fost scos intempestiv de pe lista candidaţilor la deputăţie, ar fi ajuns parlamentar, Ciocea pretinde acum compensaţii în valoare de 480.000 lei. Adică salariul unui deputat pe durata unui mandat. Pe fond, mai c-ai zice că fostul pesedist are dreptate. Păi, dacă măcar îi spuneau din timp că îl vor scoate de pe listă, îşi găsea el alt partid care să-i împlinească visul de mărire. La valoarea lui... * La vot, în congresul PNL, Orban l-a bătut pe Buşoi de i-au sărit fulgii şi i-a zburat democraţia din cap. Partea proastă e că situaţia politică arată cam aşa: „Ce mi-e dracu', ce mi mă-sa!”. Adică nici unul, nici celălalt nu avea puterea de a fi adevărata schimbare de care au nevoie liberalii. * Ţara e pe năsălie, dar la noi îi veselie! *

Eugen Tolomac