În perioada din urmă, Pronia Cerească mi-a adus în față purtându-mi de grijă prin modul Său în care chivernisește și conduce spre atingerea țelului Său final lumea, prin toate împrejurările întâlnite, binecuvântarea prin răspunsul cu iubire celor care nu au omis să facă bine, cu iertare pentru cei ce au făcut rău, iar noi, ajutați ca, prin gândurile și faptele noastre, să încercăm a păstra echilibrul și frumusețea lumii...  

                

Providența ne-a dat puterea să oprim răul, întorcându-ne mereu spre bine. Să păstrăm spre călăuzirea noastră ceea ce este mai bun și încurajator orientându-ne existența prin puterile faptelor. Apariția unor ,,evenimente pline de tristețe și durere” independente de vrerea noastră, răscolindu-ne sufletul și mintea, ne îndeamnă la ceas de rememorare, de care suntem responsabili ca ființe pământene în fața Celui de Sus privind ,,memoria” unor semeni de-ai noștri, să ne aducem aminte de ei. Să-i păstrăm în conștiința noastră personală și colectivă, pentru tot ce au făcut pentru comunitate în viața lor pământeană, ceea ce ne arată puterea exemplului  pozitiv și creator, ca fiind trăsătura lor fundamentală.

Au plecat în ultima vreme spre veșnicie oameni de bună credință, normali prin existența lor cotidiană pe care i-am cunoscut bine, dragi mie și comunităților din care au făcut parte. Colegi și prieteni speciali, spirite elevate moral și profesional cărora le simțim și le vom simți cu mare regret „plecarea”, fără a putea fi înlocuiți, prin tot ceea ce omenește au făcut dezinteresat prin înțelepciunea, calitățile și implicarea lor umană, profesională sau spirituală, prin educație și civilizație culturală pentru semeni: prof. Mihai Crețu, prof. univ. dr. Aurel P. Babeș, ing. prof. Constantin Butișcă, prof. Viorel Jagăr sau prof. Viorel Codreanu și, desigur, mai sunt mulți alții care nu mi-au fost suficient apropiați. Oameni, având vârsta în jurul ,,eternității” mele. Dar ceea ce m-a determinat în mod special să mă aplec asupra memoriei personalităților amintite este rapida dare în uitare a acestora, poate o atitudine firească, de către noi, simpli muritori, cei rămași temporar pe acest pământ.

În mod special plecarea la Domnul a unei persoane cu totul normală, simplă și de bun simț din satul meu natal Berechiu, comuna Sînnicolau-Român ,,Nană Irină a lui Mitru Ianoș”, femeie la vârsta frumoasă de 85 de ani, a fost argumentul determinant în demersul meu comemorativ.

Cu câțiva ani în urmă, la solicitarea mea severă către Administrația Comunală impasibilă, cu toată simplitatea ei, Nană Irină, înțelegînd semnificația istorică și sufletescă a demersului meu a consimțit  fără reținere la ridicarea Monumentului - Însemn istoric, a unui obelisc evocator, proiectat și transpus de subsemnatul, comparativ cu obtuzitatea factorilor locali: primar, viceprimar, unii consilieri etc., acceptarea ca, pe pământul propriu (moștenire proprietate personală de la părinți), o tala de pământ în extremul răsărit al Satului Nou - Berechiu, pe unde alunecă din istorie Drumul lui Traian - Via Traiana, afirmație sensibilă și semnificativă, care emoționează comunitatea și Istoria Locului și a neamului românesc, realizarea și ridicarea unui Monument.

Cu certitudine avem Exemple de urmat!

Dumnezeu să binecuvânteze memoria aleselor personalități și cetățeni ai locului.