Exagerând, transformând în senzaţional orice întâmplare mai mult sau mai puţin vinovată, băşcălindu-l ori de câte ori obţine o victorie, despre orice popor, ca despre orice individ, se pot spune şi bune, şi rele. Pentru a-i minimaliza orice merit, orice trăsătură frumoasă şi a-i maximaliza orice defect, trebuie anesteziată conştiinţa de sine a poporului în cauză, distrugându-i, mai ales, reperele valorice necesare oricărui mental colectiv: personalităţi istorice, culturale, ştiinţifice, adică cele care legitimizează însăşi demnitatea sa. A trecut vremea popoarelor şi a naţiunilor, veţi spune. Aceasta a fost la început şi va fi întotdeauna teza celor care vor să încalece popoarele mici, teza tuturor internaţionalelor, care în timp şi-au schimbat doar uniformele şi au încercat, pe rând, tot altfel de discursuri. Care au fost consecinţele? Băi de sânge. Uitaţi-vă la fosta URSS. Nu triumfaseră ei dispariţia definitivă a problemei naţionale? Ce le lipseşte bascilor de vor o ţară naţională? Ce le lipseşte francezilor, încât 1 din 6 să îl voteze pe Le Pen? Cum de nu au acceptat evreii timp de 2000 de ani să se dizolve în alte etnii? Credeţi că vor accepta de acum încolo? Fiecare poate înşira exemple. De reţinut că naţiunile, popoarele sunt entităţi naturale cu o acută conştiinţă de sine. Neglijarea acestui adevăr este ori o crasă inconştienţă, ori o ticăloasă meserie de mercenar. Consecinţele sunt şi într-un caz, şi în altul devastatoare. Veţi spune că ţin un discurs naţionalist. Nici vorbă. Aproape zi de zi în presa scrisă ori auzită mintea românilor este intoxicată, este anesteziată, este coafată după tehnica bonsai, prin culpabilizare, prin inducerea unei imagini de sine negative şi greţoase etc. Ultimul asemenea text, o imensă flegmă scuipată în capul românilor, publică un oarecare descreierat care se ascunde sub numele de Patrick Andre de Hillerin. Nu are curajul "faţă în faţă", ca orice ticălos. Textul se cheamă "Românismul de forum" şi a apărut în Săptămâna financiară din 27.08.2007. Flegma este aruncată: "...pe noi, medicii români, cu o înaltă tradiţie încă de pe vremea când aruncam oameni în suliţe ca să avem mesagerie instant cu Zamolxe"? "Iar doctorul Ciomu nu-i decât un exemplu". Asemenea texte scrise cu profesionalism distructiv diabolic apar sistematic şi difuz în toată presa scrisă pentru români, adică în limba română, nu ştiu dacă întotdeauna direct sau tradusă ulterior. Consecinţele? Dacă de mic îţi voi spune zi de zi: "eşti mic, eşti urât, eşti prost", când vei ajunge mare, te vei crede mic, urât şi prost, oricum ai fi sau îţi vei lua lumea în cap, nevrând să ai de a face cu cei mici, proşti şi urâţi. Sau povestea cu ţiganii. Aproape zi de zi se prezintă ca ştire naţională pe postul TVRi, plătit din buzunarele noastre, isprava câte unui ţigan sau a unui clan de ţigani din largul Europei. Dar nu se spune ţigani, ci români, uneori concesiv cetăţeni români. Păi nu sunt, domnilor, dispus să fiu confundat cu un ţigan. Nu sunt naţionalist, dar niciun ticălos, oricât de internaţionalist ar fi, nu-mi poate pretinde să accept să fiu confundat cu un ţigan. Dumneavoastră acceptaţi? Câţi dintre români acceptă? Sunt vinovate oficialităţile române în frunte cu preşedintele, care nu tranşează clar şi răspicat această distincţie. Europei şi lumii trebuie să i se indice diferenţa clară între etnie şi cetăţenie. Ţiganii nu ne aparţin, ei aparţin dispersaţi lumii. Ei reprezintă la noi 2,5% din populaţie şi comit cât la sută dintre infracţiuni? Sunt vinovaţi românii şi ungurii de violenţele din satele cu probleme? Până unde se va merge cu minciuna? Dacă se va merge cu acceptarea confuziei, vom sfârşi prin a fi confundaţi. Mai mult, după revoluţie, nu auzi decât de rom şi romancă. Vă rog consultaţi enciclopediile şi veţi vedea că în India nu a existat şi nu există un trib ori o etnie cu acest nume. Consultaţi tratatele şi dicţionarele de limbi vii sau moarte şi veţi vedea că nu a existat şi nu există o asemenea limbă. A existat în antichitate în Asia Mică secta atsinganilor "vrăjitori, ghicitori, pungaşi şi otrăvitori de animale". Din 1322, când apar pentru prima dată în spaţiul european, şi 1386, când Mircea cel Bătrân confirmă donaţia de 40 de familii de ţigani cedată de Vlaicu I mănăstirii Vodiţa, nimeni în Europa nu le-a spus în nicio limbă romi. Ei înşişi, la sosire în Europa, pretindeau (nesincer) că vin din Egipt (că sunt pelerini). De unde şi numele de egypcians, egypsies, gypsies. Cineva de undeva a dirijat însă impunerea denumirii de rom în loc de ţigan. De ce? Ce-ar fi să le spunem nemţilor deutschi, olandezilor dutchi (daci) etc... Întrebarea este suficient de serioasă şi merită o atenţie aparte... Dar au timp aleşii neamului să mediteze la aşa ceva? Pe ei îi doare uşa bordelului. Aşa aleşi, aşa probleme. Atâta înţeleg ei din durerea acestui popor. Până una alta, am dreptul fundamental de a nu fi confundat cu nimeni. În numele niciunei minciuni political correctness nu mi se poate lua acest drept. Ca mine gândesc cel puţin 99,9% dintre români. Nu suntem şovini, dar nu acceptăm să fim confundaţi cu ţiganii. Fiecare să-şi asume propria imagine. Cine ne poate lua acest drept? Pe acele multe sute de aleşi, mai mici, mai mari, sau sus de tot, i-am votat doar ca să fure, să se îmbuibe şi să râgâie satisfăcuţi sau şi să ne apere interesele şi demnitatea? Sunt capabili să o facă?