Un articol cu o semnificație ,,aparte”, apărut, zilele trecute, în tradiționalul ziar al bihorenilor, ,,CRIȘANA”, informându-ne despre o Campanie de prevenire a furturilor din locuințe - cu titlul ,,Ai grijă de casa ta! Fii precaut” - a fost un articol care mi-a ,,desțelenit” conștiința, desăvârșindu-mi imaginația delicată, dar și dedicată, aducându-mă cu picioarele pe pământ.

 

Totodată, articolul respectiv mi-a amintit în ce ,,melanj” socio-etnic trăim, în ce spațiu european trăiesc, în ce vremuri trăim, vremuri care ne spoliesc sufletele și mintea datorită deposedărilor, a imoralității și înșelătoriei milosteniei noastre de către ,,necredincioșii” sinucigași!

Istoricul minunatelor spații mioritice intra și extracarpatice în care neamul nostru s-a născut și a trăit prin sentimente armonice atât de dragi nouă, spații pe care le ,,stăpânim” cu grijă milenar-folclorică, sentimente alese care ne relevă contemporan stări și trăiri profunde privind valorile materiale, admirabilele și înălțătoarele creații cultural-spirituale, realizate în decursul timpului, au înlesnit din păcate  și ,,implementarea” anumitor trăsături și apucături mai puțin plăcute nouă.  Din nefericire, o moștenire parcă devenită endemică, specifică habitatului circumscris, precum este HOȚIA, ajunsă meșteșug pentru unii, practicată în stil mare... Evaluând-o cu certitudine nu e o trăsătură neapărat specifică neamului și spațiului românesc, ea a venit cu stări manifeste de pe alte meleaguri străine. Dar parcă ,,prea” este înrădăcinată aici din vremuri păguboase nouă și atât de bine perpetuată în timp de către conglomeratul socio-comunitar al semințiilor. Românul creștin adevărat și profund a crezut cu mintea mântuindu-se prin milostenia sa, prin educația celor șapte ani de acasă, prin armonia relațiilor sociale dobândite și promovate în civilizația sa, să dezvolte relații curate și cinstite în comunitatea și societatea din care făcea parte. Decent și rezervat prin modestia sa, dar ferm și responsabil față de destinul moral al familiei, al comunității din care face parte, a neamului său, a conștientizat, în vremuri de demult, importanța moralității în sânul comunității sale prin ceea ce noi numim educație și bună creștere. Desigur educația implică, prin practicarea ei, și impune prin implementerea instrucției, a învățării conștiente un alt standard de viață, de existență social-umană, de relații sociale.

Din nefericire, existența noastră de astăzi, cu toate progresele mari, vizibile, din ultimele decenii, în domeniul civilizației moderne, aspirând și alăturându-ne, cu dificultate, civilizațiilor occidentale, pentru a intra în rând cu lumea Europei admirate și invidiate, a fost și este datorată unor factori și oameni politici cu credibilitate mare și serioasă în apus.

Drumul este și astăzi anevoios și greoi. Dacă  fenomenul ,,hoție” de care aminteam mai sus, obligă factorii responsabili să ia atitudine, pentru că este nevoie, la nivel local, zonal sau, și mai trist, la scară națională, prin organisme, persoane sau sisteme abilitate, rămâi siderat când descoperi dimensiunea lui în toate mediile, dar și ,,rangurile” existențiale. Ai trista senzație că este o farsă legitimizată de istorie. Din păcate, această meteahnă, cu toată empatia celor din jurul României, cu tot optimismul nostru iluminat, lasă urme nefavorabile, dâre adânci în conștiința locuitorilor europeni cultivați și emancipați, și nu numai, în momentul contactului ,,real” cu o anumită parte a ,,lumii românești”.

Investigând fenomenul recunoscut în sfera publică, oferim cu deschidere prin mintea noastră, prin ideile de fond relevate, prin înțelepciunea matură, o analiză și discuție despre fenomenul hoţie – sub toate aspectele sale - o discuție extrem de necesară și importantă, deoarece actul în sine însemnă un abuz  uman, moral și civic asupra celor vulnerabili  dintre semenii noștri. O viziune validă privind lumea înconjurătoare în sensul prevenirii și ,,sancționării” fenomenului, cristalizarea necesității de procesare și eliminare rapidă  a tarelor ,,câștigate și moștenite”, pentru a face imposibile reacțiile adverse spontane a factorilor în cauză, în criză.

Tristețea mare este că astfel de fenomene cu trăsături potlogariene și pungășeală, de prădare și efracție, s-au împământenit și în vecinătatea noastră imediată alterând delicatele relații umane de bună vecinătate, între gospodării și gospodari, între oameni cu bună sau mai slabă pregătire intelectuală, degradându-le calitatea de om, căpătând caracterul de borfășărie și șnapan. Te întrebi cum s-a putut ca admirabila trăsătură de comunicare și conviețuire tradițională la români, indiferent de mediul orășenesc sau sătesc, să fie astfel alterată și despuiată de respect și corectitudine – posibil în mai mică măsură la sat, unde există mai multă observație, înțelepciune și toleranță - de tot ceea ce s-a câștigat prin îndelungata și seculara civilizație de conviețuire comună.    

PS - Gândurile mele sunt trimise pentru reflecție cu bună știință către indivizi care se regăsesc sensibil în cele scrise prin situații și întâmplări conjuncturale.