Până nu demult, în sprijinul Brigăzii de Pompieri de la centru, în scopul prevenirii şi stingerii incendiilor la sate, activau nişte formaţiuni cetăţeneşti de pompieri, voluntari sau instituţii. Rolul lor era bine definit: participarea la diminuarea pagubelor în cazul izbucnirii vreunui incendiu. O lumânare uitată aprinsă, mucuri de ţigări aprinse aruncate la întâmplare, instalaţii electrice improvizate, petarde, jocul copiilor cu chibriturile sunt doar câteva exemple de surse de incendii, ce pot mistui în flăcările lor clădiri, păduri, magazii, animale, locuinţe etc., pentru că focul nu iartă. Pe la casele ţăranilor, iarna, când coşurile de la instalaţiile de încălzire fumegă mocnit, din cauza stratului gros de funingine depus, se pot produce incendii. În acest caz, oameni nu pot sta impasibili, trebuie să acţioneze să salveze bunurile materiale şi, în primul rând, vieţile omeneşti până la sosirea maşinilor de la Brigada de Pompieri. Se ştie că pe lângă fiecare primărie erau organizate formaţiuni de pompieri din cei mai destoinici bărbaţi din sate. Aveau remiza lor, unde îşi păstrau, gata de lupta cu focul, pompa, furtunurile, căngi, lopeţi, scări etc. Erau organizate aplicaţii practice de stingere a incendiilor, pentru stăpânirea de către pompierii voluntari a situaţiei de necesitate în orice ceas din zi sau noapte. Ba mai mult, erau desemnaţi pompieri fruntaşi şi formaţii fruntaşe pe judeţ, cu diplome de merit. Acum, toate acestea sunt amintiri, aruncate la coşul nepăsării. Instrumentele de stingere a incendiilor au devenit piese de muzeu. Ca să nu fiu acuzat de superficialitate în a demonstra acest lucru, în comuna Cetariu, de exemplu, pompa de stingere a incendiilor de altădată stă pe butuci în părculeţul din faţa Primăriei, ca piesă de muzeu. În alte localităţi, astfel de bunuri de inventar nu sunt nici măcar apreciate, ci, poate, aruncate la fier vechi. Sunt şi sate sau cătune greu accesibile, aflate la distanţe mari de punctele de intervenţie ale pompierilor. Dacă localnicii ar sta impasibili, ar putea arde întreaga aşezare. Încă din vremuri demult apuse românii s-au remarcat prin acte de dăruire şi curaj în apărarea împotriva pagubelor produse de incendii. Acum, când intrarea în Uniunea Europeană e aproape, instrucţia rurală pentru protecţia şi stingerea incendiilor va fi chiar fără însemnătate? Poate că nu. Dar realitatea zilelor noastre confirmă prea multă pasivitate în acest sens...