Reabilitarea statuii lui Mihai Viteazul şi a împrejurimilor ne costă 1 milion de euro. În plus, încă un parc va fi distrus, pentru a se face, la Paştele cailor, un patinoar. Cireaşa de pe tort: vom avea un trenuleţ de 500.000 de lei noi, să plimbe turiştii pe străzile condamnate la reparaţii veşnice. Din două, una: ori nu vă mai săturaţi, ori ne credeţi tâmpiţi?
Unde-au fost consilierii locali?

Nu a contat că erau întrebaţi după începerea lucrărilor şi după desemnarea fără licitaţie a executantului. Au bombănit ceva, apoi au aprobat suma aberantă, pe motiv că vine 1 Decembrie şi nu vor avea statuie vrednică să se îmbăţoşeze în umbra ei. Din milionul cu pricina, cea mai mare parte se va duce pe refacerea pavajului împrejmuitor. Pariem că va fi tot rahat chinezesc, ca pe Republicii?
Dă-le-n cap cu referendumul! Candidaţii PD la europarlamentare sunt înşiraţi într-un soi de tablou de absolvire, răspândit pe post de afiş electoral. „Dirigintele e ocupat cu referendumul" - tronează-n capul listei. Şi, fireşte, nu e partizan, ci arbitru echidistant, cum îi cere fişa postului de preşedinte, numită Constituţie. Ca să fie limpede ce ne aşteaptă, Tătucul tuturor românilor portocalii a declarat, răspicat cum ştie el, că va repeta referendumul dacă nu va fi validat şi că va mai face alte câteva la anul, fiindcă mai are nişte nelămuriri şi vrea să se consulte cu mulţimea. Socotind câte rânduri de alegeri avem până în 2009, mă întreb cum e mai bine: câte-un referendum pentru fiecare sau unul perpetuu? Propun un referendum preliminar să stabilim chestiunea asta. Orice-ar fi, bibicule, tu nu te lăsa şi dă-le-n cap cu referendumul, până văd toţi portocaliu în faţa ochilor! Să le iasă listele pe urechi şi să voteze omul nou şi reformat! Uitaţi-vă pe afişele PD-ului, dacă sunteţi curioşi cum arată!
Omul nou portocaliu se găseşte şi în curtea PSD. Apropiindu-se momentul de bilanţ al misiunii lor „reformiste", exemplarele de aici îşi revarsă ultimele doze de venin, doar-doar vor reuşi, în cele din urmă, să arunce partidul în aer. Ioan Rus având alte gânduri, din cauza Laurei Andreşan, a ieşit la înaintare fantoma purtătorului de cuvânt al lui Saddam. Vasile Dâncu, unul din caii troieni ai Cotrocenilor în PSD, a declarat, ca un universitar ce este: "Trebuie păstraţi bătrânii înţelepţi, dar eliminate javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare. Trebuie să terminăm urgent cu resturile bolşevice şi cu sinecurele pentru scursorile vechiului regim". Drept răspuns, străjerii moratoriului impus până după alegeri au scăldat-o: Geoană a bălmăjit ceva despre o supă reîncălzită, iar Corlăţean a încercat să liniştească apele în stilul personajelor caragialiene: „Putem fi şi aroganţi, şi filfizoni, putem fi şi bolşevici, mai tineri sau mai bătrâni, suntem social-democraţi". Vizat direct de atac, Iliescu a strâmbat sictirit: „Dl. Dâncu nu mă mai interesează". În schimb, Sorin Oprescu şi Nicolae Văcăroiu au avut replici memorabile: „Dâncu a avut o copilărie nefericită şi acum are o maturitate nesimţită", a spus doctorul, iar blajinul nea Nicu şi-a ieşit din pepeni ca niciodată: „Eu nu ştiu ce caută dânsul în PSD. Să îşi vadă de treabă, să îşi facă un partid, să se ducă în altă parte. De doi ani de zile este problema cu dl. Dâncu. Eu i-am spus-o şi direct: «Domnule, nu te regăseşti în partidul ăsta. Vezi-ţi de treabă şi du-te în altă parte»". O nouă ciocnire, aşadar, între taberele adverse din PSD, care se pregătesc să tranşeze un război pentru putere de care Băsescu nu e deloc străin.
Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta. Guvernul italian a adoptat un decret-lege, în baza căruia imigranţii infractori pot fi expulzaţi imediat, fără o decizie judecătorească, doar în baza hotărârii prefectului. În ritmul îndrăcit de porcăială politică în care o ţinem, în paralel cu bătutul pasului pe loc în materie de reforme, nu e exclus ca, în curând, să ne trezim că ni se arată, ca ţară, uşa Uniunii Europene. Lucru care ne va indigna de bună seamă, fără să ne treacă o clipă prin cap că nu facem nici un efort să merităm numele de europeni, altfel decât cu titlu geografic. Pe când o ţară normală şi nişte conducători cât de cât?