Sfârşitul anului 2008 în România a stat sub semnul combinaţiilor şi algoritmilor politici pentru a ajunge la guvernare sau măcar (h)unii - vorba unui clasic în viaţă - să încerce să-i sprijine pe ceilalţi de pe margine pentru a trage foloase pe viitor.

Încă nu am ieşit din iarnă şi scena politică românească se află în efervescenţă, că doar avem anul acesta alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Am constatat că viaţa politică a conaţionalilor noştri maghiari fierbe şi este în aşteptare: bat ori nu palma, până la urmă, preşedintele unional Marko Bela cu omniprezentul europarlamentar Tokes Laszlo. Faptul că Marko Bela s-a aşezat la masa negocierilor cu Tokes Laszlo - care, pe unde i-a prins pe udemerişti, i-a terfelit în fel şi chip - e posibil să exprime disperarea celui care trebuie să dea socoteală unei întregi comunităţi, deoarece a promis autonomie, un statut al minorităţilor şi nu a realizat nimic. Nu că Tokes Laszlo ar fi rezolvat mai multe pentru coetnicii săi, de când cheltuie banii contribuabilului român (indiferent de etnia acestuia) pe la Bruxelles. În afara unor luări de poziţie sterile pe probleme de o "importanţă deosebită" pentru români - deoarece (Atenţie! Incredibil, dar adevărat!) este reprezentant al României în Parlamentul European - cum ar fi "apărarea viticulturii maghiare", activitatea constructivă a episcopului "... este admirabilă, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire".
Cred că şi pentru alegătorul de etnie maghiară este cel puţin bizară opţiunea lui Marko Bela de a se alia cu Tokes Laszlo, în condiţiile în care, chiar şi după acceptarea "invitaţiei", episcopul continuă să critice UDMR. Tokes Laszlo, considerându-se un fel de "salvatore de la patria", a început să împroaşte cu noroi în viitorii posibili parteneri, cum că n-au văzut politica antimaghiară care ar fi promovată de autorităţile române. Mai mult, europarlamentarul consideră că UDMR nu este în stare să protejeze minoritatea maghiară şi nu a făcut altceva decât să pună beţe în roate celor din dreapta naţională maghiară, adică radicalilor, care doreau să rezolve toate problemele. Episcopul Tokes acuză Uniunea, care i-a oferit primul loc pe listă, de plagiat, în sensul că i-a furat temele preferate ale predicilor sale, mai nou europarlamentare, cum ar fi naţionalismul.
Am impresia că Tokes Laszlo aşteaptă ca Marko Bela să-i ceară scuze în genunchi pentru traumele pricinuite. De fapt şi din această bruscă dragoste Tokes - Marko ies în evidenţă, în primul rând tot, interesele personale ale actualului europarlamentar, care, înainte de toate şi de încarnarea spiritului domniei sale ("Flacăra Revoluţiei", cel mai ... dintre cei mai ..., idolul înflăcăraţilor EMI - şti, fomişti şi altor gurişti etc., etc.), este interesat de aspectul financiar, că doar şi la el "autonomia"... trece prin stomac (n-am găsit altă rimă la ... - n.n.). Miticul Tokes Laszlo le vorbeşte frumos conaţionalilor, amăgindu-i despre ce va face el în legislativul european, când de fapt nu îl interesează soarta lor, ci doar să obţină un mandat de europarlamentar cu toate avantajele ce decurg din această calitate.

Toate acestea în timp ce contribuabilul român (repet: indiferent de etnia sa) îi plăteşte din propriul buzunar condiţia aristocratică şi luxul, întemeiate pe această aberantă reprezentativitate.