Am fost plăcut surprins sa aflu că dinspre domeniul cercetării științifice apar idei care pot contribui la perfecționarea metodelor de a păstra ceea ce-i bun din gândirea și comportamentul democratic în domeniul politic și social.

Desigur, ne dorim ca liderii noștri politici sa respecte atât în gândire, cât și în fapte principiile democratice. Aceasta-i dorința majorității cetățenilor. Democrația este, totuși, cea mai bună formă de organizare socială, chiar dacă are uneori lipsuri și, ca urmare, costuri mari. Istoria, precum și realitatea prezentă ne arată că, încă de la începuturile ei, democrația nu a fost pe placul tuturor, în special al unor lideri politici, principiile ei fiind încălcate adesea în diferite forme. Au fost însă și sunt și exemple pozitive.

S-a dovedit că unii lideri politici, deși vorbesc cu talent și suficientă convingere despre faptul că știu ce-i aceea democrație și că, odată ajunși la putere, o vor respecta cu strictețe, în fapt, în prea multe cazuri, aceștia, prin faptele lor, au acționat total altfel.

Aș spune că există, de fapt, două categorii de lideri: unii care afișează un comportament autocratic încă din etapa premergătoare alegerii lor și unii care reușesc să-și camufleze cu îndemânare trăsăturile antidemocratice până în momentul în care preiau puterea politică; după aceea acționează cu pricepere și, din păcate, cu succes pentru schimbarea sau chiar anularea regulilor democratice.

Cred, totuși, că există și o a treia categorie...

M-am întrebat mereu cum s-ar putea apăra societatea, cetățenii, de asemenea, persoane, astfel încât acestea sa fie stopate în încercarea lor de a prelua puterea. Ar putea fi ele recunoscute? Dacă da, cum și cine să-i oprească pe aceștia și să-i promoveze doar pe aceia care au un comportament democratic (aceia din a treia categorie)?

O soluție în acest sens vine dinspre zona științei, a politologiei. Profesorul Juan Linz, de la Universitatea Yale, încă din 1978 și-a propus să studieze comportamentul liderilor politici și să afle de ce și cum poate dispărea democrația. El a propus așa-numitul test cu turnesol în ce privește comportamentul democratic al liderilor. Testul a fost dezvoltat semnificativ, însă, în zilele noastre, profesorii S. Levitski și D. Ziblatt, de la Universitatea Harvard, au pus în evidență metodele de aplicare a testului (Litmus test) și modul cum acesta poate pune în evidență caracteristicile nedemocratice privind comportamentul liderilor politici. Testul are un grad de credibilitate mare datorită faptului ca în lucrarea lor intitulată „How democracies die” , apărută în 2019, la o prestigioasă editură din New York, cei doi autori arată cum testul, dacă ar fi putut fi aplicat de-a lungul istoriei, ar fi relevat atât comportamentul real al unor lideri, din punctul de vedere al cerințelor democrației, cât și, mai ales, faptul că trăsăturile lor de caracter, educația și modul de gândire politică vor fi antidemocratice după ce vor fi convins cetățenii să le ofere puterea. Exemple sunt multe de-a lungul istoriei, atât din categoria celor cu un comportament evident dictatorial, cât și din cea a celor cu un comportament disimulat. Autorii le pun în evidență pe acestea, dar și pe cele care se referă la personalități politice din prezent, din întreaga lume. Din păcate, țara noastră nu face excepție.

Așadar, pe scurt, ce presupune aplicarea „Litmus test” și, ca urmare, cum și cine ar putea preveni preluarea puterii (indiferent de nivel) de către lideri autocrați. Testul presupune evaluarea comportamentului persoanei în cauză, luând în considerare patru categorii de criterii, fiecare categorie fiind, la rândul ei, dezvoltată în analitic, cât de mult se poate, în funcție de relevanța sub-criteriilor. În opinia mea, testul nu prezintă o dificultate deosebită și de aceea el ar putea fi realizat de către orice simplu cetățean. Mai ales de către aceia care vor să-și voteze liderii/ reprezentanții politici.

Iată cum arată criteriile:

1. Măsura în care resping sau manifestă disponibilitate spre respectarea regulilor democratice:

- resping Constituția sau exprimă voința de a o schimba

- sugerează necesitatea unor măsuri de modificare a regulilor privind alegerile, de suspendare/modificare a legii sau a Constituției în acest scop sau în cel al interzicerii unor organizații civile și /sau politice

- folosesc sau au tendința de a folosi mijloace anticonstituționale pentru schimbarea guvernului (lovituri de stat, insurecții, proteste de masă violente)

- încearcă sa submineze legitimitatea alegerilor refuzând, de exemplu, să accepte rezultatele evidente și credibile ale acestora

2. Neagă legitimitatea oponenților politici prin:

- descriu, în mod evident contrar realității, pe adversarii politici ca fiind persoane care încearcă sa schimbe ordinea constituțională

- își consideră adversarii politici ca fiind un pericol pentru securitatea națională sau pentru viața cetățenilor

- își descriu oponenții ca fiind criminali/ infractori/ penali și, prin urmare, acest lucru i-ar descalifica de la participarea în procesul electoral

- sugerează, fără argumente solide, că rivalii lor ar fi agenți străini, că lucrează în secret cu alte guverne, contrar intereselor țării.

3. Măsura în care încurajează sau tolerează violența:

- au legături de orice fel cu cei care organizează manifestații violente

- ei sau prietenii lor politici sponsorizează sau încurajează atacuri fizice sau de altă natură asupra oponenților

- refuză să pedepsească, să ceară aceasta sau chiar aprobă deschis acte de violență

- laudă sau refuză să condamne acte de violență din trecut sau din altă parte a lumii

4. În ce măsură ar putea fi determinați să suspende drepturile civile fundamentale incluzând și mass-media:

- susțin legi sau politici care restricționează drepturile civile (proteste, critici ale guvernului sau a altor organizații politice)

- amenință că vor lua măsuri punitive împotriva celor care critică din opoziție sau împotriva organizațiilor civice și media

- apreciază pozitiv măsurile de represiune luate de alte guverne în trecut sau în alte părți

Am încercat să redau cât mai fidel descrierea acestor criterii făcută de către Levitski și Ziblatt datorită acurateții modului de formulare a criteriilor, precum și datorită frumuseții exprimării lor.

Așadar, dacă acceptăm că aproape oricine le-ar putea utiliza și astfel să și formeze o opinie proprie despre calitățile candidaților la alegeri mai rămâne întrebarea legată de cine ar putea și ar avea obligația în fața națiunii sa-i oprească pe aceia care nu se încadrează într-o măsură convingătoare în aceste criterii. Sau nu promovează așa-numitul „Litmus test”

În opinia mea, poate, acțiunile ar trebui să vină din mai multe părți incluzând cetățenii care-și doresc o societate democratică, organizațiile civice, mass-media și, de ce nu, din partea candidaților înșiși. Dar, un rol important, așa cum concluzionează cei doi profesori în cartea lor, îl au partidele politice. În cadrul acestora trebuie dezvoltate și menținute structuri care să facă posibil un filtru eficace în ce privește propunerile de candidați. Societatea, la rândul ei, trebuie să monitorizeze permanent, să dezvăluie în mod obiectiv „calitățile” pe care le au pretendenții la poziții publice.

Sunt destul de convins că majoritatea dintre noi își dorește, încă, adoptarea principiilor democratice în rezolvarea problemelor publice.

V-aș propune să facem o evaluare a modului de încadrare în aceste criterii a câtorva dintre cei care dețin funcții publice înalte fie la nivel central, fie la cel local. Nu știu ce mă îndeamnă să afirm că vom avea un rezultat care nu ne va da satisfacție.