"Când e achitat vinovatul, este condamnat judecătorul." (Syus)

N-aş vrea să fiu în pielea unui avocat care angajează un proces, încasează banii şi răspunde clientului "Ştiţi, nu noi, calculatorul... la anul viitor...", iar la anul viitor "Nu ştiu când, calculatorul... etc.", iar clientul, întâi încrezător, apoi suspicios, devine cu timpul dezamăgit şi, în final, scuipă cu scârbă "Dă-i în... dracului de mincinoşi...". Dar justiţia face reforme!

De exemplu. O taxă de timbru se plăteşte simplu, la judecătorie. Era nevoie, te duceai şi în cinci minute rezolvai. Era prea simplu. Acum te duci la Trezorerie. Drumuri, cozi, aşteptări, enervări etc. Ce cap tâmpit din minister o fi propus o asemenea reformă?! Ce mai vedem noi, cei din afara sistemului juridic? Că toţi vinovaţii, indiferent de rang, de fraudă, tâlhării sau crimă îşi amână la nesfârşit sentinţa, se reîntorc dosarele, se evită pedeapsa prin "viciu de procedură". Ce formidabilă gogoriţă! Dacă cineva a îndoit colţul stâng de la pagina 4 din dosarul 3 este viciu de procedură şi poţi tâlhări în continuare. Aspectele formale ale justiţiei au ajuns să otrăvească mortal conţinutul şi sensul real al justiţiei. "Viciul de procedură" a ajuns în justiţia română un cancer care omoară adevărul. Este bolnavă însăşi ideea de aplicare a justiţiei. Aşadar, legislaţia este bolnavă, organizarea actului justiţiar este bolnavă şi ideea de aplicare a justiţiei în căutarea adevărului este bolnavă. În concluzie, sistemul juridic românesc este monstruos. A te da pe mâna lui în forma actuală înseamnă a te îmbolnăvi. Nu neg că există cazuri grosolane de fraudare a legii de către unii judecători, care, în "entuziasmul democraţiei" s-au autoîmproprietărit pe legi. Sunt însă tot atât de convins că majoritatea lor este onestă, corectă şi că trudeşte în numele adevărului, dar se împleticeşte pe cărările sistemului. Cei incorecţi pot fi rapid aduşi în rând, dorindu-şi cu disperare corectitudinea printr-o lege simplă. Cel care a scăpat de la puşcărie un tâlhar să facă în locul tâlharului puşcărie, el şi cel care a intermediat corupţia, cel care a scutit de răspundere pe unul care a furat o bancă să plătească în locul hoţului, el cu complicele lui, toată paguba şi oalele sparte. Dacă s-ar vrea cu adevărat, abaterile punctuale ar fi uşor îndepărtate. Dar sistemul este altceva. El cere regândirea lui din fundamente.

Sistemul juridic românesc este grav bolnav şi necesită o intervenţie "capitală", el trebuie regândit ca sistem şi aceasta este doar ceea ce vede un trecător din afară. Mă îngrozesc ce ar putea povesti cei din interiorul sistemului pervertit ca să legalizeze nedreptatea şi hoţia. De ce tac juriştii? Cei mai mulţi dintre ei suferă la rândul lor din cauza sistemului.